Posts Tagged ‘masina’

Prima oară simţi că pluteşti!

Încă 5 minute rămăseseră până să cobor în faţa blocului şi eu nu eram pregătită. Părul parcă avea o personalitate proprie, rimelul nici că voia să stea cum trebuie pe gene iar buzele mele refuzau orice urmă de ruj. Era clar: oglinda nu era prietena mea cea mai bună în acea după-amiază, iar eu aveam nevoie de o încurajare. Urma marea întâlnire, marea seara pe care o aşteptam amândoi de ceva timp dar mă simţeam de parcă urma să fac cunoştinţă cu ghilotina. 

Pantofii trebuiau daţi cu cremă, geaca de piele părăsise cuierul într-o aventură proprie şi nu o găseam de fel, iar secundele se scurgeau incredibil de repede.

“Gata! Calmează-te! Totul va fi bine! E normal să ai emoţii, e prima oară! Toată lumea are emoţii prima oară!” încercam eu să mă încurajez în gând, deşi toată emoţia din lume se cazase în corpul meu.

Într-un final mi-am făcut curaj şi am coborât. Am deschis uşa de la intrarea în bloc şi acolo era el, rezemat de maşină, răsfoind un ziar. Îi plăcea să fie la curent cu ultimele ştiri, deşi nu prea suporta titlurile senzaţionale şi articolele-bombă.

– Arăţi minunat, draga mea!

– Mulţumesc…

Mi-a deschis portiera şi am pătruns în noua sa achiziţie: Yaris Hibrid, de la Toyota. A urcat şi el la volan şi mi-a aruncat o privire vicleană.

toyota-yaris-hybrid-2012-exterior-tme-001-prev_tcm420-1128303

– Eşti pregătită?

– Să zicem…

– Nu ai de ce să-ţi faci griji. Ai lângă tine un expert!

– Uf..bine!

Tot timpul în care a condus nu m-am putut gândi decât la clipa în care voi trece la acţiune. Cum va fi? Ce voi simţi? Mă voi simţi atât de bine încât voi dori să fac asta zilnic? Sau va fi îngrozitor şi nu voi mai dori să fac asta vreodată? Privindu-l, părea atât de relaxat şi încrezător în sine, încât mă intimida. De ce nu puteam fi şi eu la fel de calmă?

Deodată, piciorul lui a atins uşor frâna şi maşina a încetinit.

– E bine aici?

– Aici? În mijlocul pustietăţii?

– Păi asta e şi ideea, să nu fie aglomerat,

– Da, ştiu… of…

– Hai, lasă emoţiile şi să trecem la acţiune! Am vorbit de atâta timp despre asta, trebuie să o şi facem!

– Ştiu…ştiu.

M-am dat jos din maşină şi am păşit încet spre portiera sa. Inima îmi bătea atât de tare încât am crezut, pentru o clipă, că-mi va sări din piept, iar mâinile îmi tremurau de ziceai că am băut un lighean de cafea.

“Pot să o fac. Nu e aşa greu. Milioane de femei din lumea asta o fac zilnic, aşa că pot să o fac şi eu!”

A deschis portiera şi mi-a oferit locul său. Am urcat şi am schimbat poziţia scaunului apoi m-am uitat în oglindă şi am tras, adânc, aer în piept.

– Bun, acum porneşte. s-a auzit vocea lui, în dreapta mea.

– Mi-e frică!

– Învinge-ţi teama şi porneşte maşina. Primele secunde vei tremura, apoi te vei acomoda şi apoi vei simţi că pluteşti şi nu vei mai dori să cobori de la volan.

– Ok, fie! Să încercăm…

Şi aşa a şi fost. Nu ştiu dacă prezenţa lui şi încurajările sale au fost cauza pentru care am scăpat de emoţii, dar la un moment dat mi s-a părut că am prins aripi şi că zbor deasupra şoselei. Muzica răsuna în boxe, zâmbetele erau până la urechi iar volanul îmi devenise cel mai bun prieten.

– Vezi că n-a fost greu?

– Ei, aşa e cu emoţiile prima oară!

Toyota_hybrid

Acest articol participă la Superblog 2013.

Leapşa cu naşu’

Pentru că mai de fiecare dată când am plecat la mare sau la munte am călătorit cu trenul, am acceptat imediat invitaţia lui Emil de a completa “Leapşa roţilor de tren” sau, cum am poreclit-o eu, “Leapşa cu naşu’ “.

1. Când ai mers ultima dată cu trenul? Mergi frecvent?

Anul trecut când am fost la mare. Înainte mergeam mult mai des cu trenul, căci plecările pe la mare şi munte erau mult mai dese. În ultima perioadă, însă, portofelul s-a micşorat şi plecările s-au împuţinat; implicit, nici cu trenul nu am mai mers atât de des.

2. Cum ţi se pare mersul cu trenul?

Cea mai faină metodă de a ajunge la destinaţie fără să simţi cum trece timpul. De fiecare dată când mergeam în vacanţă eram cu prietenii mei şi făceam aşa o mare hărmălaie încât ne atrăgea atenţia şi naşul să “o lăsăm mai încet” ( nu mai spun de restul pasagerilor, care ne umpleau frigiderul de carne). Şi chiar şi când mergeam singură, îmi luam câte o carte cu mine şi o răsfoiam pe parcursul călătoriei, sau ascultam muzică la căşti şi minutele treceau imediat.

3. Cand ai apela la tren in defavoarea masinii?

Prefer întotdeauna să călătoresc cu trenul decât cu maşina sau maxi-taxi. În primul rând dacă amorţesc, pot să mă ridic să fac câţiva paşi fără să fie nevoie să opresc vehiculul. Şi-n al doilea rând, dacă am nevoie urgent la toaletă, la fel, nu e nevoie să trag pe dreapta şi să caut un boschete de unde să nu mă vadă cineva…

4. Ai mers vreodată cu naşu’?

Da, o singură dată…dar nu am interacţionat eu cu el ci altcineva care a salvat tot grupul!:))

5. Ştii noile denumiri ale trenurilor?

Da, am auzit de ele: Regio, InterRegio fiecare cu subcategoriile sale…pe alea nu le mai ştiu!:))
Dau leapşa mai departe la:  Florin, Teo (că tot îi place să călătorească), Corina, Lucian şi cine mai doreşte!
Apropo de leapşa asta, scrisesem acum ceva timp un articol despre gară şi atmosfera de acolo. Îl găsiţi aici: Peronul întâi .
Sursa foto: hanoibeauty.org
%d bloggers like this: