Posts Tagged ‘mesaje de craciun’

Crăciunul online – 9 tradiții noi pe Facebook

latest funny christmas images

Dacă în urmă cu câteva zeci de ani, tradiție de Crăciun însemna a tăia porcul, a merge cu colindul și a pune cadouri sub brad, în 2015, obiceiurile s-au înmulțit. Odată cu absorbția Facebook-ului în sistemul nostru, au devenit esențiale like-urile, share-urile și comentariile de Crăciun; uneori chiar mai importante decât darurile de sub brad. Pe stilul: „Am primit un lanț de aur de la iubi. E superb! Am 231536 de like-uri la poza cu el. Ah, uite, acum s-au făcut 231537…8…9! Sunt faimoasă!”

Așa că, anul acesta, pe lângă tradiționala împodobire a bradului și obișnuita pregătire a prăjiturilor pentru Moș Crăciun, mai trebuie să ținem cont și de obiceiurile moderne:

  1. Tradiționala împodobire a pozei de profil

Poza de profil trebuie, musai, să conțină minim unul dintre următoarele accesorii:

– căciulă de Moș Crăciun;

– brad împodobit (de tine sau de vecinu de la 3, mai puțin contează!);

– sania lui Moș Crăciun;

– cadoul pe care l-ai primit de la iubi, cu trei săptămâni înainte de Crăciun, pentru că ai fost foaaaaarte cuminte;

– o Crăciuniță cu zâmbet tâmp, găsită prin Carrefour, la dugheana cu degustări de brânză;

– Moș Crăciun, viu sau gonflabil.

2. Tradiționala poză cu Masa de Crăciun

Îți aduni toți musafirii pe canapea, claie peste grămadă; muți masa mai aproape de brad, bradul mai aproape de tabloul cu reni, tabloul cu reni mai aproape de vaza roșie de la cumnata Vasilica și vaza mai aproape de musafiri. Faci 10 poze la fel, o alegi pe cea cu mutrele cel mai puțin chinuite și o postezi cu #happyhappyjoyjoy #christmasjoy #merryfuckinchristmas, pe Facebook, Twitter, Instagram, Google+. O mai trimiți și pe Whats’Up, rudelor din Belgia și gata-i treaba.

3. Tradiționala etichetare Crăciunească

Nu, nu mă refer la etichetele pe care le punem pe caiete, elevilor și nici la cele pe care le punem, metaforic, oamenilor din jur. Mă refer la alea mici și albastre, de pe Facebook.

Dacă nu ai destule minute naționale, să dai același SMS, copiat de pe http://www.urarisiropoasedecraciun.ro, tuturor celor din agendă, poți apela la tradiționala etichetare într-o poză cu ornamente de Crăciun. Îl întrebi pe nea Google de o imagine frumoasă cu un brăduleț încărcat de globuri și începi să dai tag-uri. Pe fiecare globuleț câte un individ, iar în vârf, cel cu bradul înfipt în posterior să fie ‘ăl de te enervează cel mai tare pe Facebook, cu postările lui cretine, fi-i-ar Tony Poptămaș-ul lui să-i fie!

4. Tradiționalul status cu vizionarea filmului „Singur Acasă”

Dacă nu-l prinzi atunci când e difuzat pe Pro TV, nu-i nicio problemă. Există varianta să-l vizionezi online, fără tradiționalele reclame la Catena.

5. Tradiționala trimitere la origini a următorilor: Fuego, Hrușcă, Bănică Jr.

Nu se simte că-i Crăciun dacă nu vedem pe Facebook măcar o aluzie la etimologia LER-ului sau la bradul împodobit de către mult-prea-pomenita mamă a lui Fuego.

16101321

*bineînțeles, ar mai fi și postările celor care chiar ascultă muzica stimabililor dar sunt cazuri rare, pe cale de dispariție…

6. Tradiționala postare a melodiei preferate, cu specific Crăciunesc

Persoanele îndurerate postează dramaticul „Last Christmas”, urmat la câteva ore de optimistul „All I want for Christmas is you”. Cele mai vesele, care au primit deja cadoul de la Moș Crăciun, mai bagă câte un ”Let it snow!”, „Feliz Navidad” și un „Rockin around the Christmas tree”; iar cei pe care nu i-a atins spiritul sărbătorilor în niciun fel, rămân la tradiționalul Europa FM.

7. Tradiționala listă „subtilă” cu dorințe, pentru Moș Crăciun

(a.k.a „Iubi, uită-te bine la ce dau share, că asta vreau să-mi iei!”)

Lista asta nu e una obișnuită, cu trei liniuțe și un „promit să fiu cuminte și la anul, dacă le primesc!”, la final. Nu, nu! Lista e, de fapt, o înșiruire de share-uri la imagini cu: ceasuri, brățări, cercei, eșarfe, genți, portofele, cărți, ciocolată etc. Dacă pisi a postat, cu o săptămână înainte de Crăciun, o fotografie cu o bluziță roșie de la Zara, nu a făcut-o pentru că îi plăcea unghiul din care a fost făcută poza și luminozitatea folosită, ci pentru că își dorește bluza roșie, sub brad, de Crăciun, altfel ești mort, ai înțeles? .

8. Tradiționalul citat de Crăciun

Dacă Tony Poptămaș sau Teo Trandafir nu au postat încă vorbele înțelepte ale vreunui scriitor, despre importanța Crăciunului, sânul familiei și buricul degetelor, ai două variante:

– aștepți să se trezească ăștia și să posteze;

– cauți tu pe net, singurel, imagini siropoase cu citate suculente și ai rezolvat problema!

9. Tradiționalul check-in la munte

Nu-i zăpadă la tine în oraș? Și-a permis Busu să nu anunțe ninsoare deasupra cartierului tău, în săptămâna Crăciunului? Fuga la împachetat echipamentul de ski, geaca aia bună, nădragii negri și fesul cu ciucurel și tai-o la Bușteni, Sinaia, Predeal! Dacă nu prinzi cabana liberă, dormi pe pârtie, nu-i bai! Important e să dai check-in din telescaun, înainte să cazi cu nasul în zăpada moale și proaspăt stropită de un Bichon Maltez.

Mai cunoașteți și alte tradiții de Crăciun? Aruncați-le aici, În Grădina Mea!

Merry-Christmas2

sursa foto: pinterest.com

Dorință de Crăciun

ce1b0681fff539754c6225fe7807f9f7M-am trezit buimacă în dimineața aceea. M-am desprins cu greu de visul ce-mi luminase gândurile și am lăsat soneria telefonului meu să mă readucă cu picioarele pe pământ. Am zâmbit când am deschis ochii. Nu știu de ce; poate pentru că cineva acolo sus a știut că va fi singura mea șansă de a zâmbi în ziua aceea.

Trecuseră două săptămâni de când în apartament răsuna doar vocea mea. Mă obișnuisem cu singurătatea, cu spălatul vaselor cu apă rece, cu singura încăpere încălzită suficient cât să-mi fie bine cu un singur pulover pe mine. Mă obișnuisem să îi aud vocea mamei doar prin telefon, să o încurajez și să-i readuc speranța. Și mă obișnuisem și cu gândul că tata nu va veni prea curând acasă și că va mai sta ceva timp între pereții reci ai spitalului din Iași. Dar eram încă optimistă. Și așteptam prima ninsoare și Crăciunul, cu ochii lipiți de geam și inima cât un purice.

Împodobisem bradul în seara precedentă. Îmi turnasem un pahar de vin roșu și cu câteva acorduri bune ce răsunau în boxe, am reușit să aranjez un mic brad artificial, în speranța că le va bucura privirea alor mei, când se vor întoarce acasă. Îmi imaginam cum voi auzi soneria și voi sări ca arsă din scaunul meu, de la birou; cum inima îmi va bate prea repede și emoțiile îmi vor îneca glasul. Mă vedeam deschizând ușa și văzându-i pe amândoi, de mână: ea cu ochii obosiți dar fericită și el palid și slăbit, dar cu dorința de a lupta în continuare și cu zâmbetul larg pe buze. Mă vedeam îmbrățișându-i puternic, exclamând către ea „Bine ați venit!” și către el „Ți-am zis doar că va fi bine!”.

Dar gândurile nu au de-a face întotdeauna cu realitatea. Oricât de încrezător ai fi în legea atracției universale, uneori Universul ți-o mai dă și peste ochi. 

Am răspuns la telefon în dimineața aceea și multe zile, apoi, mi-am dorit să nu o fi făcut. Ce-ar fi fost să mai fi trăit în ignoranță câteva zile, să mă mai fi bucurat de luminițele colorate din brad, de care eram așa mândră cu o seară înainte; să mai fi ascultat un colind, să mai fi ciocnit un pahar și să mai fi scăpat un hohot de râs?!

Am răspuns „Da, vino, te aștept!” unei a doua mame, nana mea, și i-am deschis ușa câteva minute mai târziu. Am poftit-o înăuntru, chiar de știam că nu e tocmai încălzită bucătăria și am întrebat-o dacă ar dori o cafea. Dar privirea ei mi-a spus totul. Am luat loc pe scaun și am ascultat; am auzit cerul cum se prăbușește peste mine și am simțit cum rămân fără oxigen. Am încercat să plâng dar șocul nu îmi permitea. Singurul lucru pe care puteam să-l fac era să tac. Să tac și să privesc în gol. Nici măcar nu cred că mă gândeam la ceva anume. Doar priveam în gol și tăceam.

Nu știu cum mi-am făcut bagajele atunci, cum m-am îmbrăcat și cum am ieșit pe ușă, lăsând apartamentul mai gol cu o persoană. Nu știu când am ajuns la nanii mei acasă, nu știu dacă le-am mulțumit pe atunci așa cum ar fi meritat. Nu au vrut să mă lase singură, după ce îmi dăduseră vestea că tata nu va supraviețui cancerului ce a recidivat. Mi-am făcut speranțe și le-am pus întrebări, încercând să mă agăț de orice urmă de șansă care ar fi putut însemna că el va rămâne printre noi. Nu-mi puteam imagina o lume în care tatăl meu nu mai trăiește. Și oricât de multă căldură sufletească am primit atunci din partea lor, mă simțeam tot mai goală pe secundă ce trecea. Mă simțeam epuizată, seacă, neputincioasă. Voiam să găsesc eu o soluție și să-l salvez. Căutam în disperare răspunsuri și șanse, pe internet, pe forumuri, pe bloguri și mă îmbărbătam prin poveștile altora, povești cu chimoterapie și final fericit.

Prima zăpadă de anul acesta m-a purtat în brațele acestui episod din trecut și m-a îndurerat poate mai tare decât atunci când l-am trăit. Poate viața nu ar fi atât de grea dacă amintirile nu ar cântări mai mult decât prezentul. Prezentul trece într-o clipă, pe când amintirile rămân pentru totdeauna. Și acum un an, pe vremea asta, mă rugam pentru o minune. În timp ce oamenii se înghesuiau prin magazine, eu mă închisesem între patru pereți și, mai rău, mă închisesem în mine.

Așa că anul acesta, chiar dacă nu mă mai rog pentru o minune, mă rog pentru multă sănătate mie și celor care mă înconjoară, real sau virtual: familiei, prietenilor, cititorilor blogului meu, colegilor și străinilor. Și dacă ei mai au și alte dorințe, sper să li se îndeplinească!

c2330e8fdcc11cd734d01abeb5178973

Dacă te uiți în dreapta și vezi lângă tine un suflet cald, apucă-l de mână și nu-i mai da drumul! Dacă împodobești bradul alături de familia ta numeroasă, oprește-te pentru o secundă și admiră-i pe toți, înfruptă-te din zâmbetele și vorbele lor! Sărută-le obrajii tuturor celor pe care îi iubești și profită de fiecare clipă petrecută alături de ei! Urează-le sărbători fericite, oricât de stupide ți s-ar părea mesajele și felicitările  siropoase de Crăciun! Nu lăsa momentele frumoase să treacă prea repede pe lângă tine, pentru că ele contează cel mai mult! Și atât.

Sărbători fericite tuturor!

Sursa foto: pinterest.com

%d bloggers like this: