Diego – nucleu al amenajărilor interioare – partener al proiectelor DIY

Stând la semafor, în locul din dreapta al mașinii, ascultam liniștită ce povestea un ascultător Europa FM, despre metodele cele mai rentabile de a-ți transforma apartamentul într-un loc de vis. Prinsă printre sugestii de recondiționare  a mobilei și variante de reciclare a obiectelor pe care, în mod normal, le-ai arunca, am început să-mi imaginez cam ce am putea să reamenajăm noi în viitoarea noastră locuință. 

Întrucât ne-am propus să facem pași mici și să nu ne aruncăm cu capu-nainte, am putea, pentru început, să renovăm doar una din camere. Dar cum? Un covor colorat, care să ne multiplice doza de optimism atunci când pășim în cameră sau un tapet modern, care să sară-n ochi imediat ce se deschide ușa? O perdea organza, arsă, cu flori de mac sau o draperie cu aspect de pânză și model de trandafiri? Decizii, decizii…

Dintr-odată, însă, claxonul prelungit al bolidului din spate, mă trezește la realitate. Mă uit la semafor: verde. Mă uit la șofer: nu vede. Visează și el, dar sigur nu la draperii și perdele.

– Iubitule, ți-o iei de la ăsta din spate dacă nu pleci de pe loc acum!

Se trezește din reverie și calcă accelerația. Îl privesc, zâmbind, cum se dezmeticește și se uită curios la mine.

„Oare să-i propun asta acum? Dacă a avut o zi bună, o să fie de acord să ne apucăm de renovat; dacă nu, o să-mi facă perdelele guler.”

– Ce s-a întâmplat? Voiai să intri la Diego, nu? De-aia te uiți așa, prin mine…

– Unde să intru?

– La Diego. Tocmai ce am trecut pe lângă magazin. La radio se vorbea de parchet, în stânga ta era nucleul amenajărilor interioare – Diego. Ce, crezi că nu știu cum îți funcționează rotițele?

– Nu, chiar nu văzusem magazinul… dar mă gândeam la renovări, ce-i drept…

– Hai că întorc acum și intru-n parcare. Bine că-i gratuită!

De cum am pășit în magazin, un zâmbet larg mi-a îmbrăcat întregul chip. Zeci de „rulade colorate”, semnate Tulipo, mă invitau să renunț, fără a mă gândi de două ori, la covorul vechi de pe vremea lui Pazvante Chiorul și să aleg unul modern, cu motive colorate, care să înveselească întreaga încăpere.

”Of, Tulipo, Tulipo, fac eu ce fac și plec la braț cu tine de aici!” gândeam eu, în timp ce iubitul meu deja savura o cafea din partea casei, discutând cu un consilier de vânzări Diego, despre posibilitatea montării unui tapet, fără cost suplimentar.

Parchet laminat și pardoseală rezistentă la apă, draperii Black Out și Dim Out, tapet, galerii plus șine pentru perdea. În orice direcție mă uitam, îmi venea o nouă idee, care o detrona și călca în picioare pe cea anterioară. În scurt timp, un soi de durere seacă a început să-mi preseze fruntea și am simțit nevoia să stau jos.

This slideshow requires JavaScript.

– Te simți bine, iubito?

– Nu știu ce am putea alege. Sunt atâtea variante…

– Da, știu. Tocmai de aceea m-am gândit să-ți ușurez existența și să apelez la consiliere profesională. Uite, domnul acesta e dispus să ne ajute să luăm decizia perfectă pentru căminul nostru. Eu zic să sorbi și tu dintr-o cafea, până mă duc eu să fac un card de fidelitate. Apoi, mergem acasă și analizăm situația între cei patru pereți. Ce zici?

– Card de fidelitate?

– Da! Avându-l, avem posiblitatea să beneficiem de promoții și reduceri de până la 50%. Iar la bugetul nostru, orice ofertă e binevenită, nu crezi?

– Bine, du-te și fă-ți. Eu mai arunc un ochi pe aici.

Ajunși acasă, intru în camera cu pricina și mă așez pe parchetul rece, rezemată de perete.

„Sărmanul, a fost văruit ultima oară când era mama fată mare!”

Ar merge pus pe el un tapet care imită lemnul; să ne imaginăm, seara, că suntem undeva la munte, într-o cabană, departe de zgomotele și ochii orașului. La fereastră, o perdea transparentă, lejeră, care să-i permită luminii naturale să ne mângâie chipurile. Cât despre podea, un parchet laminat alb, ar da camerei o notă de eleganță și naturalețe. Și ca să nu omitem pata de veselie care ne caracterizează pe amândoi, un covor colorat, cu model de curcubeu ar completa perfect imaginea.

– O să răcești, nu mai sta pe jos! Uite, am adus pliantul de la Diego, pe care l-am găsit în poștă săptămâna trecută, două perne și două căni cu ceai. Hai să vedem ce putem face din camera asta! Eu m-am gândit la un stil nordic, căci se potrivește de minune cu locuința noastră modestă. Iar consilierul de vânzări a fost de acord cu mine…

Îl priveam în ochi și nu-mi venea să cred. Telepatia funcționa de minune în cazul nostru. Am respirat ușurată și l-am ascultat în continuare…

– Vom împărți sarcinile, să știi! Poți să alegi ce model de tapet îți dorești, dar mă lași pe mine să-l montez. Să nu avem discuții că vrei să chemi nu știu ce profesioniști, să le mai dăm bani și lor! Eu mă ocup de montarea tapetului. Deja m-am gândit la ce mi-ar trebui: o scară, adeziv pentru tapet, o bidinea, un trafalet, foarfece, un boloboc sau un fir de plumb, un cutter, și o riglă de dimensiuni mari. Va fi floare la ureche…

– Da, iar la sfârșit ne vom lăuda cu primul nostru proiect DIY!

– Eeeexact!… Stai puțin, ceee?

– Do It Yourself, baby!

– Da, da, tu și engleza ta, doamna profesoară! După cum spuneam: o să încep de la fereastră; asta, bineînțeles, după ce:

• am pregătit peretele (să fie curat, uscat, neted, uniform);
• am preparat adezivul;
• am tăiat fâșiile de tapet.

Mi-a spus tipul de la Diego, că trebuie să fiu foarte atent când tai fâșiile, să las 10 cm în plus la lungime.

– Așa mult?

– Nu e mult, iubito! Nu știu ce bărbați te-au vrăjit în tinerețe, dar 10 cm nu e mult deloc!

– Haha, ce poantă bună… nu mai vorbesc cu tine!

– Ei nu?! Unde rămăsesem? Aaa, da: trebuie să fim atenți la model, când lipim fâșiile de perete. Să nu iasă ca o vacă bălțată!

– Știi ceva? M-ai amețit de tot așa că mai bine rămânem la ideea inițială: eu mă ocup de ales, tu de montat. Ce mai vrei să montezi?

– Parchetul laminat, bineînțeles. Pentru asta, trebuie să mă asigur din timp că suprafața podelei nu prezintă denivelări și să vorbesc cu tata să-mi dea fierăstrăul circular sau măcar unul de mână, cu dinții fini.

– Fini, nefini, știrb să nu fie!

– Acum ai început tu cu glumele? Eu vorbesc serios aici! În altă ordine de idei, consilierul de vânzări mi-a mai vândut câteva ponturi:

• să montez parchetul în aceeași linie cu direcția de pătrundere a luminii;
• să am grijă să combin plăcile din mai multe pachete, căci se mai întâmplă să existe diferențe de nuanță, de la cutie la cutie;
• să nu mă apuc de montat până nu am lăsat parchetul în cameră, timp de 48 de ore, ca să se adapteze umidității. 

– Bine, bine, cum spui tu!

– Nu, nu, nu! Fără „cum spui tu”! Vezi că, după ce-l montez, timp de 7 zile n-ai voie să dai cu mopul pe el. Și nici după o săptămână să nu cumva să transformi camera în piscină interioară! Mai bine cumpărăm o soluție specială de curățat parchetul laminat și un mop special.

– Da, iubitule!

Răsfoiam catalogul magazinului și mi-l imaginam pe al meu partener, în pantaloni scurți și-un maiou găurit, cocoțat pe o scară, cu o fâșie de tapet în mână, bombănind că a uitat să ia cutterul înainte să urce pe trepte și trebuie să mai coboare o tură. Apoi, îl vedeam măsurând plăci de parchet, cu un creion HB în gură și încă unul, de rezervă, după ureche, strigând la mine să-i aduc un pahar de bere din bucătărie.

O să fie amuzant! Abia aștept să îmi materializez lista, folosind cardul de fidelitate. 

Ce poate fi mai vrednic de povestit nepoților decât „Cum ne-am aranjat noi prima căsuță, cu propriile mâini și buzunare!” ?

Acest text a fost scris pentru proba 14, Spring Superblog 2016.

sursa foto: arhivă personală; diego-romania.ro

Am vrut un colț, m-am ales cu un cămin!

Rezemată, pe căldurosul pervaz al ferestrei din bibliotecă, cu genunchii strânși la piept și o carte cu coperte roșii în mână – așa îmi place să-mi petrec după-amiezile libere, în noul meu apartament. Unii ar spune că e incomod și că amorțești repede, iar priveliștea din stânga îți poate distrage atenția de la rândurile cărții. Eu, însă, spun că e în funcție de cât de captivantă e povestea ce ți se desfășoară în fața ochilor și de cât de mult îți place să ai un colț al tău, al relaxării, după o zi plină.

Dintotdeauna mi-am dorit un colț numai al meu, unde să-mi las gândurile să colinde și creativitatea să mă învăluie în brațele ei colorate. Unii își doresc o casă imensă, cu piscină interioară și exterioară, cu foișor în curte, teren de tennis și sufragerie încăpătoare, unde să dea cele mai tari petreceri. Alții își doresc o rulotă echipată cu tot ce-i necesar pentru a deveni un cămin călduros, indiferent de locul unde o parchează. Sunt visuri pe care le-am avut și eu, de-a lungul anilor, dar care s-au modificat treptat și s-au transformat într-o realitate pe care n-aș schimba-o nici pentru un palat pe malul mării. 

Apartamentul nostru s-a transformat în doar câteva luni într-o căsuță de vis!

De cum îi pășești pragul, te întâmpină un pui de hol, decorat în stil „alexandrian”, cu pardoseală LVT (Luxury Vinyl Tiles) formată din plăci cu aspect rustic de duşumea naturală. Am ales acest tip de podea, în primul rând, pentru rezistența ridicată la apă. Știm cu toții cum e, în minunatul anotimp de iarnă, să intri în casă cu bocancii încărcați de zăpadă și să te chinui să te descalți cât mai aproape de ușă, eventual lipit de perete, cu o mână pe clanță și cu cealaltă pe șireturi. E o chestiune de echilibru și noroc să reușești să nu îți transformi holul în piscină. De asemenea, am ales pardoseala LVT, deoarece se întreține ușor, nefiind nevoie de eforturi supraomenești pentru a o curăța.

Pereții sunt albi, îmbrăcați cu un ceas rustic și câteva accesorii din lemn vopsit de aceeași nuanță cu pardoseala. O vază înaltă stă solitară într-un colț, cu câteva firicele de flori artificiale roșii, lungi și subțiri, iar în dreptul ușii, un preș haios din cauciuc reciclabil îi salută pe toți musafirii, fie ei poftiți sau nu.

În stânga e sufrageria, camera unde ne strângem pentru a viziona un film, a juca remi cu prietenii sau a sărbători zile importante din viețile noastre. Și ea e decorată tot sub influența imaginației feminine, întrucât pereții sunt înveliți cu un tapet modern, în stil minimalist, cu motive dungate, iar ferestrele sunt decorate cu perdele din voal, ce conferă un aspect elegant și natural. Parchetul laminat Woodstep de 8 mm grosime, cu gravură Rustic pe canturi a devenit pion principal pe tabla amintirilor noastre, încă de când ne aflam în plină renovare.

N-am să uit vreodată cum mi-a fost întrerupt momentul de seriozitate maximă, cu care analizam întreaga încăpere, gândindu-mă la ce mai puteam adăuga și dacă nu cumva depășeam vreo limită estetică. În mijlocul camerei, cu o mână în șold și una sub bărbie, priveam pierdută pereții goi. Era liniște. Prea liniște. Trebuia să bănuiesc ceva dar concentrarea mea era la cote înalte. Dintrodată, versuri din Queen mi-au străpuns timpanele și m-au făcut să tresar mai ceva ca la un film de groază. „I want to break freeeeeee… I want to breaaaak freeeeee!” se auzea în spatele meu din ce în ce mai tare. M-am întors brusc și l-am văzut: în chiloți și șosete flaușate, cu stativul în mână, patina pe parchetul proaspăt montat, omagiindu-l pe Freddy Mercury.

Piesa de rezistență a sufrageriei, însă, rămâne covorul fabricat manual Diego, realizat cu ajutorul razboiului de tesut vertical, dintr-o lână atât de moale încât îți vine să te învelești cu el. De cele mai multe ori, chiar preferăm să stăm întinși pe covor atunci când vizionăm un film și tot la fel de multe ori ni se întâmplă să adormim, îmbrățișați, acolo.

Și cu el a fost o aventură, întrucât, inițial, am dorit să-l transportăm singuri din magazin, acasă. Că așa-i românu’, preferă să se chinuie un pic înainte să accepte varianta cea mai ușoară. După ce ne-am urcat în mașină și am constatat că bateria ținea cu „dușmanul” și refuza să mai funcționeze, am luat frumos telefonul în mână și am apelat la serviciile Diego, de livrare la domiciliu.

Bucătăria ne dă de gol de cum deschizi ușa și arunci o privire pe ai săi pereți. Ne scoate la iveală cel mai aprig viciu pe care-l avem: nevoia de cafea. Deoarece niciunul din noi nu funcționează dimineața fără o cană sănătoasă de cafea, ni s-a părut cel mai potrivit un tapet cu motive „vicioase”. Nu de alta, dar faianța nu mi-a plăcut niciodată!

Și pentru că gresia e rudă apropiată cu faianța, am renegat-o și pe ea și am ales, în locul său, pardoseala LVT. Iar pentru micuța fereastră, cu flori pe al său pervaz, am ales o perdea vitraj scurtă, de culoare ecru, cu inserție de macrame. Da, ce pot să spun, casa noastră țipă DIEGO, din orice unghi ai admira-o.

Dormitorul l-am decorat mai puțin, deoarce piesa de rezistență este patul imens. A fost singura condiție atunci când am ales să facem pasul acesta important de a ne muta împreună: să avem un pat mare, să nu ne împingem unul pe celălalt pe podea, în timpul somnului. Chiar dacă podeaua e îmbrăcată cu o mochetă bordo cu motive clasice, care oferă camerei un ambient plăcut și relaxant, parcă tot mai bine e să dormi toată noaptea în pat.

A treia și ultima cameră a fost cel mai greu de amenajat. Eu voiam colțul meu, după cum spuneam și la începutul textului, iar el voia colțul său, bineînțeles. Și cum pasiunile noastre diferă, discuțiile nu au întârziat să apară: „eu vreau o bibliotecă și un birou unde să-mi pun laptopul și să scriu pe blog!”, „eu vreau o cameră unde să-mi țin instrumentele muzicale și calculatorul pe care să mă joc LOL!”. Ne-am certat, ne-am fugărit, ne-am mai contrazis un pic și am ajuns la un compromis: împărțim camera în două. Jumătatea de la fereastră o decorăm cu o bibliotecă micuță, un pervaz cu perne moi și catifelate și draperii din catifea, opace, care să aducă un strop de intimitate; iar jumătatea de la ușă, o lăsăm tarabanei, chitarelor și stației. Bun, dar ce facem cu ceilalți doi pereți? Le punem un tapet modern cu note muzicale și sprijinim pe unul din ei un birou încăpător, unde să poziționăm atât calculatorul său, cât și laptopul meu, la nevoie. Și pe jos? Mochetă de la Diego, evident! Dar de data asta, alegem una monocrom.

Nu a fost atât de ușor să ne redecorăm apartamentul pe cât am descris eu aici, căci oferta era atât de voluminoasă iar ochii noștri atât de curioși, încât am fi testat toate variantele posibile. Dar, după ce am stat la o ceașcă de cafea cu simpaticii consilieri de vânzări de la Diego, treaba s-a simplificat și hotărârile au fost luate pe bandă rulantă.

Acum vă las, însă. Fug să citesc câteva rânduri în colțișorul meu, acum cât chitara bass face o pauză, rezemată de peretele opus.

Acest text a fost scris pentru proba 3 a concursului Spring Superblog 2016.

sursa foto: diego-romania.ro