Posts Tagged ‘regele muzicii pop’

Prima dragoste începe cu Shamone

michaeljackson

Nebunia cu Michael Jackson m-a prins de mică. E posibil ca primul cuvânt pe care l-am rostit să fi fost „Shamone!” urmat de un ”Auuu!” pițigăiat; dar toată lumea neagă asta. Cert este că prima mea dragoste, după tata (căci știți cum stă treaba cu fetițele și tăticii), a fost Michael Jackson.

Așa mică, slabă și cu o antenă în creștetul capului, cum eram pe la 3 ani, eu eram îndrăgostită nebunește de regele muzicii pop. Făceam moonwalk-ul pe parchetul din sufragerie, behăiam fiecare vers și nu ratam nicio ocazie pentru a uza singura casetă pe care o aveam cu melodiile lui și aia înregistrată, cu greu, de tata.

Atât de mult îmi plăcea acest cântăreț încât, într-o zi, am lăsat-o pe mama citind ziarul, în fața blocului și am fugit la o vecină să văd un concert cu el. Cine mă cunoaște mai bine, s-a săturat de povestea asta dar pe mine mă amuză de fiecare dată. Nu aveam mai mult de 10 kg udă, așa că vântului nu-i era greu să mă arunce în orice direcție voia. Dar eu mi-am abandonat mama și calul pe care îl târâiam, de obicei, peste tot, și am fugit, curajoasă, la două blocuri depărtare, ca să o rog pe o prietenă de-a mamei să-mi pună caseta cu concertul Michael Jackson din București, 1992. Nu vă imaginați spaima prin care a trecut biata mea mamă, ridicând ochii din ziar și văzând doar calul, iar eu… pauză, lipsă, nu! Probabil figura îi era verde-albastră-verde-albastră, iar inima cât un purice, dar într-un final i-a picat fisa că s-ar putea să fiu la persoana cu pricina și m-a găsit. Din surse sigure știu că, după ce a aflat că sunt în regulă, s-a prelins lângă tocul ușii și au fost nevoie de câteva perechi de palme ca să-și revină, dar totul s-a terminat cu bine.

Însă, aventura mea cu Michael Jackson nu s-a terminat aici. Trecând anii, versurile melodiilor sale aveau din ce în ce mai mult sens pentru mine iar ritmicitatea melodiilor mă acapara din ce în ce mai mult. Acum, orice piesă mă unge la suflețel și îmi regăsesc cam toate sentimentele printre cuvintele pe care atât de frumos le-a unit acest om. Când am nevoie de ceva cojones, ascult Bad. Când sunt pusă pe fapte bune, ascult Heal the World. Când am nevoie de o schimbare, ascult Man in the Mirror. Când mă simt pierdută, ascult You are not alone. Iar când pasiunea mă paște la un colț de inimă, mai dau play și la Give in to me și In the Closet. 

Să nu vă mai spun că în ziua în care am dat bacalaureatul la limba română, am refuzat să mă trezesc din somn. Oricât a încercat mama să tragă de mine, spunându-mi că am de dat un examen important în ziua respectivă și că mofturile nu s-au nimerit bine, nu am vrut cu niciun chip să mă mișc. Și atunci a fost nevoită să îmi dea vestea proastă înainte de cafea: a murit Michael Jackson.

Nu vă puteți imagina viteza cu care am deschis ochii și am sărit din pat. Am simțit cuvintele acelea ca pe o lovitură sub centură și am fost deprimată câteva săptămâni bune. Din fericire, nu atât de deprimată încât să nu iau examenul, dar oricum…

Însă, m-am bucurat mult zilele trecute să ascult o piesă mai veche de-a lui, pe care unii s-au gândit să o scoată de la naftalină și să o regenereze cumva:

Pe mine m-a cucerit din prima.

Și acum să facem un sondaj: care este melodia voastră preferată, semnată Michael Jackson?

%d bloggers like this: