Când îi aud pe unii cum spun cu așa o nonșalanță „e o lume a bărbaților” sau „e lumea femeilor”, mi se face rău! O și văd pe tanti Floarea care sparge câte trei semințe odată, în fața televizorului, dând din cap aprobator și imaginându-și că ea e una din cauzele principale pentru care e o lume a femeilor. Și-l mai văd și pe burtosul de Ghiță, care se mișcă o dată pe zi din fotoliu, și atunci doar pentru că nu și-a permis să-și achiziționeze un fotoliu cu budă incorporată; un alt încrezător în forțele proprii, convins că el e buricul pământului și motivul pentru care asta e o lume a bărbaților.
Cum să fie canapeaua mai utilă ca tine în societate și tu să crezi că lumea e a ta? Și, mai ales, cum să fii un om de succes, care muncește pe brânci în fiecare zi, care se trezește odată cu gâinile și uită să se mai culce și să spui că e o lume a femeilor/bărbaților?
Nu e o lume a femeilor sau o lume a bărbaților! E o lume a oamenilor. A celor care se trezesc cu un rost în fiecare dimineață și nu ca să se mute din pat pe canapeaua din sufragerie. A celor care își iau șuturi în posterior din toate direcțiile dar nu renunță și nu se ascund în spatele telecomenzii, ci își construiesc un scut și învață să meargă mai departe. A celor care luptă pentru ei și familiile lor și nu bagă capul în nisip la prima provocare. A celor care ajung în vârf și nu uită de unde au plecat; ci mai întind și o mână de ajutor când e nevoie.
Așa că tu, stimată lepră, scuipă și ultima coajă de sămânță, nu te mai scărpina toată ziua mai jos de buric și ia măcar o mătură-n mână, dacă vrei să fie și lumea ta!
Sursa foto: http://www.unsv.com
În Grădina Veche 
Se mai şi comentează