Posts Tagged ‘superblog 2016 spring’

„Dragi adulți, mâinile la spate!” – Golden Training la Golden Tulip

Teoretic, o educatoare trebuie să fie calmă și răbdătoare. Practic, din câte vedem pe la televizor și auzim din gurițele copilașilor, educatoarele își mai ies din fire, din când în când. Unele ridică tonul și se opresc aici, altele sar calul și o iau pe arătură. Și dacă ar fi doar câteva educatoare care fac asta, poate că situația nu ar fi atât de dramatică. Dar, din păcate, din ce în ce mai mulți adulți recurg la agresivitate, în rezolvarea conflictelor cu copiii.

Și pentru că sunt și eu la rândul meu, educatoare, m-am gândit că organizarea unui eveniment de tip „training” ne-ar ajuta pe noi, adulții, să găsim, împreună, o metodă pașnică de aplanare a divergențelor cu cei mici.

  • Care să fie tema principală a seminarului?

        „Comunicarea fără băț!”

  • Care ar fi obiectivele seminarului?

– să discutăm despre cauzele principale pentru care se ajunge la conflict între adulți și copii;

– să discutăm despre metodele actuale de rezolvare a conflictelor;

– să găsim noi soluții, care să nu implice agresivitate și pedepsire.

  • Care ar fi publicul țintă al seminarului?

Părinții și toate persoanele care lucrează cu copiii: bunici, educatori, baby sitter, asistenți maternali, îngrijitori, personal din grădinițe etc.

***

Și-acum să pătrundem cu adevărat în ficțiune și să ne imaginăm că am găsit sponsori și traineri, dispuși să colaboreze la organizarea unui astfel de eveniment.


***

Comunicarea fara bat

Pentru a da posibilitatea tuturor celor interesați de acest subiect să participe la seminar, am ales organizarea unui eveniment de tip live streaming;  astfel, acesta se va desfășura offline dar va avea și o transmisiune live de la fața locului, oferind și celor care nu pot ajunge fizic, șansa de a interacționa prin chat.

  • Locul desfășurării: Hotel Golden Tulip Times, București – Centrul de Coferințe, etajul 9

Am ales sala de conferințe „Ronda”, întrucât are o construcție încăpătoare, luminoasă, dotată cu aer condiționat, un set complet de echipament modern (video-proiector; sistem audio) și, cel mai important: scaune confortabile.

Întrucât vor exista și participanți din provincie, programul trainingului se va desfășura în felul următor:

9.00 am – 10.50 am: „Bun venit la GOLDEN Training – GOLDEN Tulip!” (participanții vor fi întâmpinați de la intrarea în hotel și ghidați, inițial, spre restaurantul – Café Times, unde vor putea savura o cafea, în timp ce completează tabelul de înscriere la training);

10.50 am – 11.00 am: RENDEZ-VOUS la Ronda!” (participanții vor fi ghidați spre sala de conferințe Ronda, unde va avea loc trainingul propriu-zis);

11.00  – 11.30 :  „Ce-nseamnă conflict între adult și copil?” – prezentarea obiectivelor principale – introducere susținută de Monica Reu, președintele și fondatorul Asociației pentru Comunicare Non-Violentă;

11.30  – 12.00 : Jocul „Roata emoțiilor” – participanții vor descoperi efectele benefice ale acestui joc și vor avea ocazia să îl testeze pe ei înșiși;

12.00 – 12.30 : „Banal pentru noi, esențial pentru ei” – brainstorming (inclusiv cu persoanele care ne urmăresc online) – impactul lumii înconjurătoare asupra copiilor – de la cele mai mărunte aspecte, la evenimente ce pot marca pe viață;

12.30 – 12.45 :  „Copii, aveți cuvântul!” – urmărirea pe video-proiector a unor mărturii, ale copiilor asupra cărora a fost aplicată agresiunea (verbală sau fizică), drept metodă de corecție;

12.45 – 13.00 : „Un cuvânt, o soluție” – scrierea pe un bilețel a primului cuvânt ce le vine în minte participanților, în urma vizionării filmărilor;

13.00 – 13.30 : „Vă invităm la gustare!” – participanții vor fi îndrumați spre restaurantul Good Old Times, unde vor putea să-și aleagă, gratuit, un meniu-aperitiv în valoare de 30 de lei;

photo

13.30 – 14. 00 : „Snow Card” – formatorul va citi bilețelele scrise anterior și le va afișa pe un panou, apoi acestea vor fi analizate și dezbătute; de asemenea, vor fi selectate câteva cuvinte scrise și de participanții online.

14.00 – 15.00 : “Copiii învaţă să ia decizii când li se permite să ia decizii, nu când sunt obligaţi să urmeze instrucţiuni!” – expunerea unor metode pozitive de educare a copiilor, fără a se recurge la amenințări, pedepse sau recompense – prezentare susținută de Alfie Kohn, psiholog american, promotor al iubirii necondiționate în lucrul cu micii oameni – discuții în plen;

15.00 – 15. 30 : „Gândesc, simt și dau cu piciorul” – evaluarea seminarului de către participanți ;

15.30 : „Doar o vorbă să-ți mai spun!” – participanții vor fi invitați la Clubul Skyline, tot din incinta Hotelului Golden Tulip Times, unde pot continua discuțiile neterminate la training, savurând un pahar de vin, pe acorduri fine de jazz și blues, oferite de Fernando Saunders & Friends.

Participanții care vor dori să rămână în capitală până a doua zi, vor beneficia de un discount de 25% pentru închirierea unei camere la hotel.

imagecq1_0

  • De ce am ales acest hotel din București?

În primul rând pentru că am fost acolo și l-am văzut „față-n perete” și pot garanta pentru:

– eficiența și implicarea personalului;

– cadrul confortabil și securizant;

– calitatea înaltă a serviciilor;

– centrul de conferințe încăpător, bine luminat și cu o atmosferă plăcută;

– echipamentul video modern și sistemul audio bine pus la punct.

Chiar și cel mai pretențios participant la un astfel de training, ar pleca de acolo satisfăcut, cu un bagaj în plus de informații și o porție sănătoasă de optimism. Iar dacă mai apelează și la serviciile de cazare, cu siguranță va avea, a doua zi, o doză dublă de energie, întrucât saltelele din camere sunt ca mana cerească. Parol!

***

Acum ies din sfera imaginației și sper ca, la un moment dat, să am ocazia să organizez un astfel de eveniment și să mă bucur de succesul pe care, cu siguranță, îl va avea.

8888-golden-tulip-times-300x107

Acest text a fost scris pentru proba 11, Spring Superblog 2016. 

sursa foto: goldentuliptimes.ro

Mașina ta suferă de fre(o)nită cronică?

10482571_666113850139056_6095877084033985180_n

Cu siguranță nu greșesc când spun că toți am întâlnit tipul de șofer, care iarna uită să dea drumu la căldură și vara la aerul condiționat. Dacă nu cunoaștem unul personal, măcar în mijloacele de transport în comun nu am ratat ocazia să-l vedem la volan.

Motivul invocat de fiecare: economie la consumul de carburant. Și ar fi de înțeles, atâta timp cât nu suferă și alții de pe urma economiei lor. Dacă e singur în mașină și preferă să-și audă dinții cum clănțăne-n gură, decât să dea drumul la căldură, este fix problema sa. Dar dacă mai are pe umeri și responsabilitatea altor pasageri, frumos ar fi să le asigure și lor confortul. După cum zice un om drag mie: „fă economie pe sănătatea matale!”

Lăsând iarna la o parte, căci mai poți să mai pui un pulover în plus pe tine dacă altfel nu se poate, vara e chiar crunt să te deplasezi cu mașina, fără aer condiționat, căci la un moment dat rămâi fără haine de dat jos.

Eu, una,  chiar prefer să fiu pieton, pe timp de vară, decât pasager în maxi-taxi  sau în autobuz. Și asta pentru că e crunt ce se întâmplă în mijloacele de transport în comun! Ba e cald de simți cum îți fierbe saliva-n gură, ba miroase de zici că te plimbi pe șosea cu tomberonul, ba ambele la un loc.

airsept-family-in-ac-odor-car-cmyk-300dpi-5n

Chiar eram, într-una din zilele caniculare de iulie, într-o cașcarabetă care parcă-și dădea ultima suflare. În dreapta mea era un prieten bun de-al meu. În față era un domn nemulțumit, care îi cerea șoferului să dea drumul la aerul condiționat.

Vorbeam noi ce vorbeam, fiecare cu limba cravată de la căldură când, dintr-odată, un miros suspect ne ajunge pe la nări.

Ne-am uitat unul la altul, zâmbind.

„Eu n-am făcut nimic. Oare el?” gândeam eu.

„Eu n-am făcut nimic. Oare ea?” gândea el.

Niciunul din noi, însă, nu avusese vreo scăpare – am aflat 10 secunde mai târziu. Același domn nemulțumit, de mai devreme, îl întrebă pe șofer:

– Dom’le, da’ ce pute așa? Deschide un geam că ne sufocăm naibii!

Și atunci s-a declanșat iureșul:

– Așa sunteți voi, veșnic comentați! Dacă închid aerul condiționat, că de ce e cald? Acum că l-am deschis, că de ce pute? Păi voi vreți și cu ****-n fund și cu sufletu-n rai și nu se poate! E de la freon, eu știu?

Plus multe alte bodogăneli pe care mintea mea a ales să le uite.

Am ajuns acasă în ziua aia și, intrigată fiind de mirosul pregnant ce-mi rămăsese în nas, am început să îl întreb de sănătate pe domnul Google. Nu de sănătatea mea, ci de sănătatea aerului condiționat auto.

Astfel, am descoperit că mireasma din mașină era cauzată de umezeala din instalația de aer condiționat, care permite dezvoltarea unor bacterii și mucegaiuri.

aer-conditionat-auto

  • Ce e de făcut pentru avea o instalație de aer condiționat auto fără probleme?

Niște revizii periodice care, de cele mai multe ori, se finalizează cu igienizarea instalației de aer condiționat auto și reumplerea sa cu agent refrigerant (freon mașină). 

  • Când ar trebui să îți duci mașina la o astfel de revizie?

Teoretic, o verificare anuală ar fi cea mai indicată, pentru a te asigura că totul e sub control! Dar, în țara lui „lasă, bă, că merge-așa!”, e musai să-ți duci mașinuța la service, dacă are unul din următoarele simptome:

sistemul AC este foarte zgomotos și nu reușești să auzi ce cântă Smiley despre buletin, nici cu volumul la maximum;

temperatura aerului nu este suficient de mică și începi să ai impresia că e mai răcoare afară decât în mașină;

debitul de aer este scăzut și îți pare că mai puternic inspiri și expiri tu;

aerul condiționat miroase urât și ți-e teamă că oglinda retrovizoare va ceda în curând, de la atâția brăduți parfumați;

– sau pur și simplu compresorul AC nu mai pornește deloc și îți vine să conduci cu genunchii, ca să-ți poți face, în același timp, vânt cu mâinile.

  • În ce constă un serviciu complet AC?

E ca și cum te-ai duce tu la doctorul specialist. Inițial îi oferă o consultanță mașinii, pentru a determina tipul de freon și cantitățile de freon și ulei, necesare unei funcționări impecabile.

Apoi, urmează operația! Fără anestezie.

Se extrage agentul uzat din instalație, se verifică eventualele pierderi (lipsa etanșeității în vid) și dacă totul este în regulă, se continuă cu încărcarea cu freon, respectiv completarea uleiului. Și, la fel cum doctorul îți verifică semnele vitale după operație, așa și instalația de aer condiționat va trece, la final, prin niște teste de funcționare.

După ce este realizat și acest ultim pas al încărcării cu freon auto este recomandată și o igienizare a instalației, care te scapă de neplăcutul miros al aerului condiționat.

igienizare ac

 Și dacă lenea-i mare în posterior și e imposibil să te deplasezi tu până la un service, există o soluție și pentru tine: revizia completă a instalației AC la domiciliu.

  • Unde poți găsi așa un serviciu mură-n gură?

La specialiștii freon-auto.com, care au peste 10 ani de experiență în domeniu și te pot salva în cel mai scurt timp, la cel mai avantajos preț și cu aparatură profesionistă, de problema pe care o ai la aerul condiționat.

Dacă locuiești în București și mașina ta suferă de fre(o)nită cronică*, e musai să apelezi la serviciile lor de încărcare cu freon auto și igienizare a instalației de aer condiționat.

P.S: în luna martie ai parte și de o reducere primăvăratică – de la 199 de lei (reivize completă AC), la 149 de lei.

 

Ce-mi veni cu subiectul ăsta, vă întrebați? Ei bine pentru mine aerul condiționat în mașină este esențial, pe timp de vară! Dacă unii se gândesc doar la „aer condiționat”, atunci când văd AC, pentru mine AC = Aer Ceresc!

3749969473_35050fd963_b

 

Text scris pentru proba 8, Spring Superblog 2016.

FreonAuto-300x141

sursa foto: pinterest.com; freon-auto.com; flickr.com

* frenită = inflamație a diafragmei (dexonline.ro)

Doamna și vagabondul – animație și realitate

Empire

Frunzărind site-ul magazinului online de DVD-uri și filme Empire Film, mi-am adus aminte de copilărie și desenele animate care mi-au împânzit-o cu bucurie și culoare. Când nu-mi construiam vreun cort din scaune și pături, eram cu ochii pe televizor, la Tom și Jerry, Viața cu Louie, Curaj – câinele fricos și Fetițele Powerpuff. Toate au avut rolul lor în a-mi construi cele mai frumoase amintiri.

Dar desenul animat care mi-a rămas în suflet și mi-a marcat întreaga existență a fost „Doamna și Vagabondul”. Nu, chiar nu exagerez cu nimic când spun „întreaga existență”. Să vă povestesc:

Lady-and-the-Tramp-1955

Eram fascinată de „Lady”! Era atât de fragilă, fină, delicată și elegantă în mișcări, încât mă făcea să-mi doresc a-i imita fiecare gest. Îmi doream să fiu și eu la fel de grațioasă ca ea. Felul în care își muta privirea dintr-un loc în altul, modul în care se bucura de prietenia adevărată a celor doi căței-vecini (Jock și Trusty) și felul în care emana dragoste prin toți porii atunci când îl vedea pe „Tramp”, toate mă făceau să mă uit hipnotizată la televizor, de fiecare dată când se difuza această animație.

New Bitmap Image2

Și, bineînțeles, eram îndrăgostită de povestea celor doi: doamna și vagabondul. Ce putea fi mai pur, mai inocent, mai adevărat, decât o dragoste la prima vedere, presărată cu acorduri romanțate și priviri emoționate?

Pe la 5-6 ani, priveam momentele respective cu amuzament și entuziasm. Pe la 15-16, însă, vizionând încă o dată filmul animat, am început să nutresc altfel de emoții și trăiri.

Eram și eu îndrăgostită; tot pentru prima oară, tot de o ființă vorbăreață, copilăroasă, energică și romantică. La fel de pierdută îl priveam și eu, pe furiș, la fel de cuminte îl urmam și eu, oriunde îmi spunea să mergem. Iar el mă alinta… ghiciți cum!

„Porumbițo”

Da, la fel de mult i-a plăcut și lui desenul acesta animat, în copilărie. Îmi povestește și acum, cum se plictisea de toate porcăriile de la televizor și își scotea din dulap, caseta video cu „Doamna și vagabondul”.

– De ce crezi că-ți zic „porumbițo”? mi-a spus acum câteva ore. Adoram desenul acela! L-am văzut de 100 de ori.

Coincidență? Semn demn de băgat în seamă? Cine știe…

Și în prezent, ne uităm la filme animate (Strumpfii, Stuart Little) dar când ni se mai face dor, scoatem caseta veche și stăm îmbrățișați, privind doi căței cum împart o farfurie de spaghetti și ascultând minunata melodie „Bella Notte”.

ladyandthetramp

Acest text a fost scris pentru proba 6, Spring Superblog 2016.

sursa foto: cinemagia.ro; tumblr.com

Cenușăreasa și pantofii Carmine

***

– Blânde porumbițe, gingașe turturele și voi minunate păsări ale cerului, veniți cu toate de-mi ajutați să alegem lintea asta din cenușă! ”Bobu bun, ici, în ulcică, iar cel rău în gușulică…!” Haideți, dragile mele! Unde sunteți? M-ați abandonat?

Cenușăreasa se plimba în fața casei, strigându-și prietenele înaripate să o ajute cu nesfârșitele roboteli la care o supuneau surorile ei vitrege. Se uită în stânga, se uită în dreapta, dar degeaba! Nu se zărea nici urmă de zburătoare a cerului.

– Of, parcă așa era poezia. Oi fi uitat-o eu; la câte treburi fac prin casă zilnic, cred că încep să mă ramolesc.

– Ce tot mormăi acolo, fată frumoasă? se auzi o voce subțire din tufișuri. Nu știi că nu-i frumos să te plângi? Ai uitat vorbele mamei tale: „Orice ți s-ar întâmpla, cată să fii întotdeauna bună și cu sufletul neîntinat!”?

– Cine ești și de unde știi tu ce mi-a spus mama pe patul de moarte? se sperie Cenușăreasa și începu să facă pași înapoi, spre casă.

– Stai făr’ de teamă! Vin cu gânduri bune. Vreau să te ajut!

Printre crenguțele firave și proaspăt înmugurite, Cenușăreasa zări un chip rotund și bucălat, cu bujori veseli în obrăjori și un zâmbet larg, de ai fi zis că-i înconjoară întreaga căpățână.

– Cine ești?

– Eu sunt Carmine – prietena ta cea mai bună, îngerul tău păzitor, zâna ta protectoare, cum vrei tu să-mi spui! zise făptura din tufiș și-o prinse pe Cenușăreasa într-o îmbrățișare trainică. Lasă vorbitul cu păsările, că o să spună lumea că ai probleme la mansardă! Mai bine vorbești cu mine. Zi-mi cu ce pot să te ajut! De ce le chemai pe înaripate?

– Le căutam pentru că nu mai răzbesc cu atâtea câte am de făcut. De dimineață am cărat apă, am aprins focul, am făcut de mâncare și am spălat și rufele. Și când credeam și eu că am terminat cu treaba și am timp să mă întind puțin lângă vatră, m-a găsit mama vitregă bând un strop de apă și m-a acuzat că sunt leneșă; mi-a zvârlit lintea în cenușă și mi-a spus să o aleg bob cu bob, altfel nu primesc nicio porție de mâncare toată săptămâna.

IMG_20160316_113012

– Of, sărmana Cenușăreasă! Te ajut eu. Uite, îți spun un secret: eu am o baghetă magică, rămasă moștenire de la bunica mea, care era o Zână adevărată. Se spune că nu îndeplinește dorințele oricui; doar persoanelor cu adevărat bune la suflet. Și eu sunt convinsă că tu ai un suflet mare!

„Cu o răsucire-n sus,

Și o răsucire-n jos,

Adu-i zâmbetu-napoi

Acestui chip frumos!”

Fără să apuce să se dezmeticească bine, Cenușăreasa privi strachina umplută vârf cu boabe de linte și exclamă: Carmine, m-ai salvat! 

Fata îi duse apoi mamei vitrege străchinile cu linte, bucuroasă nevoie mare, că și-a îndeplinit sarcina mai repede decât de obicei și că poate mama vitregă o va recompensa cumva. Intrând în salonul unde stăpâna casei și fiicele sale își petreceau marea majoritate a zilei, Cenușăreasa le găsi râzând și dansând în fața oglinzii.

IMG_20160316_112937

– Cenușăreaso, ce bine că ai venit! Treci de ne piaptănă și ne lustruiește condurii! În seara asta plecăm la bal, la curtea împăratului să îl cucerim pe feciorul său și trebuie să arătăm minunat! strigă una din fete și bătu din picior.

– Nu că n-am arăta deja, spre deosebire de tine, urâto! adăugă cealaltă și începură amândouă să râdă, batjocoritor.

Fata făcu precum i se poruncise și la final, se rugă de maică-sa vitregă să o ia și pe ea la marea petrecere, întrucât îi plăcea tare mult să dănțuiască.

– Ce-mi aud urechile, Cenușăreaso? Ai îndrăzneala să năzuiești a te duce la o asemenea petrecere, în halul în care ești? O rochie mai ca lumea nu ai pe tine și ce să mai spunem de încălțări, dar tu vrei să dănțuiești! Ei, aș!

– Te rog, mămico! Numai puțin aș vrea, să-mi dezmorțesc picioarele și sufletul cu câțiva pași de dans!

– Să te dezmorțești, zici? Iaca, poftim o strachină de linte.Hiii, cum a căzut ea în cenușă… Adun-o în două ceasuri și dacă izbândești, te-om lua și pe tine!

Cenușăreasa ieși în grădină pe ușa din spate și începu a striga:

– Blânde porumbițe, gingașe turturele și voi minunate păsări ale cerului, veniți cu toate de-mi ajutați să alegem lintea asta din cenușă! ”Bobu bun, ici, în ulcică, iar cel rău în gușulică…!”

– Fată frumoasă și cu suflet curat, nu ți-am spus să nu mai strigi după zburătoare? O să zică lumea că ești nebună de-a binelea! Cu ce te pot ajuta?

– Iar trebuie să adun lintea din cenușă, bob cu bob. Dar, de data asta, dacă reușesc mai repede, am voie să merg la palat, la balul împăratului.

– Nu-mi spune că ai crezut-o pe afurisita de maică-ta vitregă! Nu te lasă aia să faci nici doi pași în afara curții, ce să mai zicem de un bal așa de important. Eu zic să lași totul în seama mea și să te faci că plouă!

– Dar e senin, dragă Carmine. Nu e niciun nor pe cer!

– Of, Cenușăreaso, e doar o expresie! Intră în casă și fă-te că aduni lintea aia, cât mă duc eu să rezolv problema cu rochia și pantofii. Nu poți merge la bal fără straie frumoase!

– Carmine, dar bagheta magică? N-ar putea să mă ajute ca înainte?

– Eih. M-am așezat pe ea din greșeală și s-a frânt. Până o repar mai durează. Am încercat să o lipesc la loc, numai că la prima vrajă:

„Cu o răsucire-n sus

Și o răsucire-n jos,

Bagă-mi ața-n ac,

Te rog foarte frumos!”

bagheta a înțeles „rață” în loc de „ață” și nu vreau să-ți mai povestesc mai departe. Măcel, sora mea…

– Nu mai funcționează bagheta? Of…

– Nu-i nimic, rezolvăm imediat!

Carmine fugi acasă la ea și scotoci prin dulap după o rochie de-a bunicii ei, Zâna cea bună. Găsi una rozalie, cu dantelă albă, delicată și-și spuse că ar fi perfectă pentru Cenușăreasa. Apoi deschise una dintre cutiile etichetate cu „pantofi stiletto” și scoase o pereche argintie. Alergă într-un suflet, înapoi la casa Cenușăresei și-i arătă straiele.

– Sunt minunate!

IMG_20160316_1130191

– Există o singură problemă, însă. Trebuie să te întorci până la miezul nopții, când vine mama mea acasă. De când a murit bunica mea, s-a cam afurisit și m-ar pedepsi dacă ar vedea că i-a dispărut rochia bunicii.

– Stai fără grijă. Voi veni înapoi mai devreme!

– Pantofii poți să-i păstrezi, i-am făcut special pentru tine zilele trecute! Dar rochia să mi-o aduci musai!

– Cum adică ? Tu faci pantofi? Ah, da, uite… scrie „Carmine” pe ei.

– Da, e o pasiune de-a mea. Ce vrei, eu n-am o mamă vitregă care să mă pună la treabă toată ziulica. Așa că fac pantofi dama cu ajutorul baghetei! Eih, făceam, de fapt, până să se strice… În fine, știi cum se zice: „It’s a jungle out there! Wear the right shoes!”

Its-a-jungle-out-there

Când ajunse la petrecere, îmbrăcată în mândrețea aceea de rochie și încălțată cu pantofii personalizați de Carmine, se minunară toți de frumusețea ei nepământeană. Feciorul de împărat o admiră și el și o pofti de îndată la joc, ținând-o de mână întreaga noapte, parcă temându-se să n-o piardă. Iar de venea s-o poftească altcineva la joc, el îi zicea:

– Nu se poate, că dănțuiește numai cu mine!

Cu câteva clipe înainte de miezul nopții, fata se strecură afară din palat și porni repede spre casă. Pe scări, însă, îi scăpă un pantof stiletto din picior, dar nu se mai întoarse după dânsul, întrucât îl văzu pe prinț cum alerga în urma ei. Prințul găsi condurul și dădu sfară-n țară că o va lua de nevastă, fără doar și poate, pe cea căreia i se va potrivi pantoful „Carmine”.

IMG_20160316_113147

Când auziră spusele tânărului crai, toate fetele se bucurară grozav și făcură coadă la curtea împăratului. Însă, oricâte degete și-au tăiat și oricâte călcâie și-au ciuntit, niciuna din distinsele domnișoare nu a reușit să convingă prințul că este aparținătoarea de drept a pantofului.

IMG_20160316_113228

Carmine, însă, văzând disperarea prințului și aflând toată povestea (de la bârfitoarele satului), se duse-ntr-un suflet la el și îi spuse:

– Măria Ta, dacă pe pantof scrie Carmine și văz c-așai, să știi că eu port numele acesta și-ți pot arăta viitoarea nevastă!

– Tu ești prințesa mea?

– Nu! Mi-aș dori eu, dar nu ți-s potrivită, maiestate! Cenușăreasa e cea pe care o cauți.

Carmine îl duse pe prinț în bucătăria unde Cenușăreasa trudea de zor și îi întinse pantoful, să-l probeze. Fata se așeză pe un scăunel, scoase din picior papucul uzat din lemn și încălță pantoful Carmine, ce-i veni ca turnat. Și când se ridică fata, tânărul crai îi văzu chipul și o recunoscu drept ființa care i-a fermecat sufletul, la bal.

Marea nuntă împărătească dură trei zile și trei nopți, întreaga împărăție fiind încântată de alegerea feciorului (mai puțin mama vitregă a Cenușăresei și cele două surori, dar cine le mai pune la socoteală?).

Legenda spune că prințul și Cenușăreasa au răsplătit-o pe Carmine, oferindu-i un spațiu unde să-și desfășoare activitatea: Magazin Pantofi Carmine Shoes. Și de atunci, întreaga lume se bucură de magia pantofilor Carmine.

LOGO-Carmine-250x250

***

Priveam pe fereastră, gândindu-mă la varianta asta a poveștii cu Cenușăreasa, în timp ce micuții piticoți mișunau pe lângă mine. Unii decupau, alții colorau; unii curățau castraveți și spărgeau nuci, alții își lustruiau pantofii și spălau vase; unii citeau cuvinte de pe carduri, alții adunau și împărțeau numere. Dintrodată, o piticoată se apropie de mine și spune:

– Doamna, la sală o să mă joc de-a Cenușăreasa.

Eu, uimită de coincidență, o întreb:

– Dar de ce tocmai Cenușăreasa?

– Îmi place mult de ea. Și-a pierdut pantoful dar nu s-a lăsat și tot a mers până acasă!

IMG_20160316_113316

Această poveste a fost creată special pentru proba 5, Spring Superblog 2016.

sursa foto: arhivă personală; super-blog.eu

%d bloggers like this: