De ce nu îi ajutăm pe ai noştri?

Ieri, venind de la serviciu, ascultam emisiunea lui Moise Guran, de la Europa Fm, şi nu-mi venea să cred ce aud. O femeie a fost violată în centrul Bucureştiului în mijlocul zilei şi nimeni nu a intervenit să o salveze.

“S-a întâmplat în plin centrul Capitalei, la ora 16, atenție! la intersecția dintre străzile Dorobanți și Ștefan cel Mare. Deci la 300 de metri de Guvern, în plină zi, în plin centrul Capitalei României. Nu o să vă dau foarte multe detalii despre acest caz căci este o anchetă în desfășurare, dar pentru cine nu știe e un mic părculeț acolo… de fapt un spațiu verde cu trei boscheți și cinci copaci. Oricum, sute de mașini care trec pe minut pe acel bulevard, sunt zeci de oameni care trec pe minut pe acel trotuar iar colega noastră, povestește că în timp ce violatorul o trăgea din stradă a țipat, a strigat, a făcut semne disperate către oamenii care treceau pe acolo dar aceștia au întors pur și simplu capul în altă parte.

Nici nu pot să-mi imaginez trauma prin care trece și o asigurăm cu toții că suntem alături de ea. Oricum, cu această ocazie am aflat și eu că jumătate dintre colegele mele poartă în geantă un spray paralizant. Sunt fete tinere, decente, intelectuale care nici măcar nu au o ținută provocatoare. Probabil multe dintre doamnele și domnișoarele care nu își permit să circule cu un taxi sau cu o mașină personală se simt în acest moment expuse doar pentru că trebuie să circule pe stradă de la serviciu și până acasă.

Statisticile poliției române spun că în medie la fiecare 10 ore în România este înregistrată raportat un viol. Nu o tentativă, nu o hărțuire ci un viol consumat. Câte agresiuni asupra femeilor or fi în total numai Dumnezeu știe. […]“ (sursa)

Nu îmi vine să cred că există atâtea persoane în ţara asta, fără conştiinţă. Cam câţi neuroni striviţi de prostie trebuie să ai, ca să treci pe lângă o femeie care ţipă AJUTOR şi să nu schiţezi niciun gest?

Bine că sare toată lumea la bătaie când vine vorba de un amărât de meci, dar dacă e vorba să ajutăm o persoană, ne punem palma-n fund şi mergem mai departe. Nu ştiu câte sute de jandarmi au fost la ultimul meci extra-mediatizat; s-au aruncat pumni în stânga şi-n dreapta, de cele mai multe ori fără motiv sau din motive exagerat de stupide; dar pentru un motiv serios, pentru salvarea unei fiinţe lipsite de apărare, unu n-a fost în stare să sară în ajutor.

Ce se întâmplă, fraţilor, cu noi? Protestăm pentru maidanezi şi aruncăm zilnic cu statusuri indignate pe Facebook, dar când vine vorba de semenii noştri ne doare în … pix?

Am văzut săptămâna aceasta sute de articole, statusuri şi poze, referitoare la “bietele animale”; dar nici un “ahtiat de fapte bune” nu zice nimic despre sufletul care a fost călcat în picioare şi umilit în centrul capitalei, ieri. Unu nu pune un status în care să-i plângă şi fetei de milă. Dar dacă era violat un câine, sigur era iar isterie în online…

Bine că a ajuns să ne pese mai mult de câinii care au împânzit străzile României şi ne atacă la fiecare colţ de stradă, decât de oamenii din jurul nostru! Bravo! Suntem pe drumul cel bun…

Sursa foto: nvonews.com