Archive for the ‘În grădina mea se cârcoteşte’ Category

Crăciunul online – 9 tradiții noi pe Facebook

latest funny christmas images

Dacă în urmă cu câteva zeci de ani, tradiție de Crăciun însemna a tăia porcul, a merge cu colindul și a pune cadouri sub brad, în 2015, obiceiurile s-au înmulțit. Odată cu absorbția Facebook-ului în sistemul nostru, au devenit esențiale like-urile, share-urile și comentariile de Crăciun; uneori chiar mai importante decât darurile de sub brad. Pe stilul: „Am primit un lanț de aur de la iubi. E superb! Am 231536 de like-uri la poza cu el. Ah, uite, acum s-au făcut 231537…8…9! Sunt faimoasă!”

Așa că, anul acesta, pe lângă tradiționala împodobire a bradului și obișnuita pregătire a prăjiturilor pentru Moș Crăciun, mai trebuie să ținem cont și de obiceiurile moderne:

  1. Tradiționala împodobire a pozei de profil

Poza de profil trebuie, musai, să conțină minim unul dintre următoarele accesorii:

– căciulă de Moș Crăciun;

– brad împodobit (de tine sau de vecinu de la 3, mai puțin contează!);

– sania lui Moș Crăciun;

– cadoul pe care l-ai primit de la iubi, cu trei săptămâni înainte de Crăciun, pentru că ai fost foaaaaarte cuminte;

– o Crăciuniță cu zâmbet tâmp, găsită prin Carrefour, la dugheana cu degustări de brânză;

– Moș Crăciun, viu sau gonflabil.

2. Tradiționala poză cu Masa de Crăciun

Îți aduni toți musafirii pe canapea, claie peste grămadă; muți masa mai aproape de brad, bradul mai aproape de tabloul cu reni, tabloul cu reni mai aproape de vaza roșie de la cumnata Vasilica și vaza mai aproape de musafiri. Faci 10 poze la fel, o alegi pe cea cu mutrele cel mai puțin chinuite și o postezi cu #happyhappyjoyjoy #christmasjoy #merryfuckinchristmas, pe Facebook, Twitter, Instagram, Google+. O mai trimiți și pe Whats’Up, rudelor din Belgia și gata-i treaba.

3. Tradiționala etichetare Crăciunească

Nu, nu mă refer la etichetele pe care le punem pe caiete, elevilor și nici la cele pe care le punem, metaforic, oamenilor din jur. Mă refer la alea mici și albastre, de pe Facebook.

Dacă nu ai destule minute naționale, să dai același SMS, copiat de pe http://www.urarisiropoasedecraciun.ro, tuturor celor din agendă, poți apela la tradiționala etichetare într-o poză cu ornamente de Crăciun. Îl întrebi pe nea Google de o imagine frumoasă cu un brăduleț încărcat de globuri și începi să dai tag-uri. Pe fiecare globuleț câte un individ, iar în vârf, cel cu bradul înfipt în posterior să fie ‘ăl de te enervează cel mai tare pe Facebook, cu postările lui cretine, fi-i-ar Tony Poptămaș-ul lui să-i fie!

4. Tradiționalul status cu vizionarea filmului „Singur Acasă”

Dacă nu-l prinzi atunci când e difuzat pe Pro TV, nu-i nicio problemă. Există varianta să-l vizionezi online, fără tradiționalele reclame la Catena.

5. Tradiționala trimitere la origini a următorilor: Fuego, Hrușcă, Bănică Jr.

Nu se simte că-i Crăciun dacă nu vedem pe Facebook măcar o aluzie la etimologia LER-ului sau la bradul împodobit de către mult-prea-pomenita mamă a lui Fuego.

16101321

*bineînțeles, ar mai fi și postările celor care chiar ascultă muzica stimabililor dar sunt cazuri rare, pe cale de dispariție…

6. Tradiționala postare a melodiei preferate, cu specific Crăciunesc

Persoanele îndurerate postează dramaticul „Last Christmas”, urmat la câteva ore de optimistul „All I want for Christmas is you”. Cele mai vesele, care au primit deja cadoul de la Moș Crăciun, mai bagă câte un ”Let it snow!”, „Feliz Navidad” și un „Rockin around the Christmas tree”; iar cei pe care nu i-a atins spiritul sărbătorilor în niciun fel, rămân la tradiționalul Europa FM.

7. Tradiționala listă „subtilă” cu dorințe, pentru Moș Crăciun

(a.k.a „Iubi, uită-te bine la ce dau share, că asta vreau să-mi iei!”)

Lista asta nu e una obișnuită, cu trei liniuțe și un „promit să fiu cuminte și la anul, dacă le primesc!”, la final. Nu, nu! Lista e, de fapt, o înșiruire de share-uri la imagini cu: ceasuri, brățări, cercei, eșarfe, genți, portofele, cărți, ciocolată etc. Dacă pisi a postat, cu o săptămână înainte de Crăciun, o fotografie cu o bluziță roșie de la Zara, nu a făcut-o pentru că îi plăcea unghiul din care a fost făcută poza și luminozitatea folosită, ci pentru că își dorește bluza roșie, sub brad, de Crăciun, altfel ești mort, ai înțeles? .

8. Tradiționalul citat de Crăciun

Dacă Tony Poptămaș sau Teo Trandafir nu au postat încă vorbele înțelepte ale vreunui scriitor, despre importanța Crăciunului, sânul familiei și buricul degetelor, ai două variante:

– aștepți să se trezească ăștia și să posteze;

– cauți tu pe net, singurel, imagini siropoase cu citate suculente și ai rezolvat problema!

9. Tradiționalul check-in la munte

Nu-i zăpadă la tine în oraș? Și-a permis Busu să nu anunțe ninsoare deasupra cartierului tău, în săptămâna Crăciunului? Fuga la împachetat echipamentul de ski, geaca aia bună, nădragii negri și fesul cu ciucurel și tai-o la Bușteni, Sinaia, Predeal! Dacă nu prinzi cabana liberă, dormi pe pârtie, nu-i bai! Important e să dai check-in din telescaun, înainte să cazi cu nasul în zăpada moale și proaspăt stropită de un Bichon Maltez.

Mai cunoașteți și alte tradiții de Crăciun? Aruncați-le aici, În Grădina Mea!

Merry-Christmas2

sursa foto: pinterest.com

Elsa și regatul de păr înghețat

silkn.ro-logo-241x300

Pășea apăsat pe pământul aproape împietrit, transformându-l într-o plapumă pufoasă de zăpadă. Fiecare pas în plus însemna un petec în minus de primăvară, de verde și de căldură. Îngheța totul în jurul ei, prin atingere și privire. Cu cât era mai supărată, cu atât iarna pe care o semăna era mai grea. Și-n clipa aceea era furioasă!

– De ce trebuie să îmi ascund adevărata natură? De ce să-mi pese de părerea lor? Cine mă iubește trebuie să mă accepte așa cum sunt! Cu sau fără puteri, cu sau fără mofturi, cu sau fără păr!

Mai înaintează câțiva metri și se trântește în marea albă, ca un copil ce a reușit să evadeze din camera sa, unde îl trimiseseră părinții, pe post de pedeapsă. Obrajii îi erau palizi dar gândurile-i clocoteau.

– Întotdeauna am iubit iarna. Îmi place să văd fulgii de nea cum pornesc din adâncul cerului și se aștern pe pământ. Ador să le urmăresc dansul, să le ghicesc povestea, să le conturez traseul! Iubesc muntele acoperit de zăpadă, brazii împodobiți natural de albețe și țurțurii maiestuoși, care înfrumusețează casele sătenilor.

– Elsa! ELSA! Eeeeelsaaaaa! se auzi o voce în spatele ei.

– Of! Lasă-mă în pace! Am plecat pentru totdeauna!

– Iar? Hai acasă, odată! Te așteaptă Asel.

– Nu că „iar”! De data asta chiar e pentru totdeauna! JUR!

– Nu iar… din nou! Nu-i așa?

– Lasă-mă, Anna! Dacă nu vreți să mă înțelegeți, e problema voastră! Eu pot trăi la fel de bine aici, în castelul meu înghețat.

– Nu văd niciun castel, Elsa!

– Încă nu l-am construit. Nu m-am hotărât în privința arhitecturii încă. Aș vrea o piscină, dar nu-s sigură dacă să o fac pe acoperiș sau, standard, în curte. În fine, nu cred că te interesează cum vreau eu să trăiesc, având în vedere fața pe care ai făcut-o când mi-ai aflat secretul. Și tu și Asel. Parcă ați fi făcuți de aceeași mamă…

– Ce-i drept, tura trecută când am aflat primul secret, am trecut mai repede peste șoc. Elsa, ești femeie! Nu se poate să stai așa, indiferent de care este anotimpul tău preferat.

– Pentru mine poate fi mereu iarnă, mereu frig, mereu înghețat totul în jur.

– Da, dar în noaptea nunții nu va mai fi la fel de ger, crede-mă! Și nu vei putea sta o veșnicie cu dresurile pe tine.

– Anna, nu mă poți convinge. Am încercat dar mă doare!

– Te doare să-ți dai dresurile jos? Cu ce ai încercat să le dai jos, cu drujba?

– Nu o face pe proasta, că știi la ce mă refer! Doare epilarea…

– Baba suferă la frumusețe!

– Tu și zicalele tale. Știi că am încercat o dată să mă duc la salonul din regat și era să o omor pe sărmana fată. Când mi-a smuls prima bandă de ceară, am înșfăcat-o de guler atât de rapid încât i-a înghețat tot puloverul instantaneu. Noroc că am luat mâna de pe ea la timp. Altfel, o aveam pe conștiință.

– Da, dar acum ai posibilitatea să te epilezi singură, la tine în castel.

– Aici, la mine în castel, nu am nevoie de epilare. Nu are cine să mă controleze. Pot să-mi fac dreaduri pe picioare dacă vreau. Ha!

– Încăpățânată mai ești! Și cu Asel ce faci? Nu-l mai iubești doar pentru că s-a speriat săracul când a auzit că tu nu te-ai epilat niciodată?

anigif_enhanced-buzz-6705-1372862486-0

stomp

– Nu ar trebui să mă iubească așa cum sunt? Nu asta e iubirea?

– În epoca de piatră, poate ar fi fost așa. Dar asta ar fi însemnat ca la prima întâlnire el să-ți fi dat un par în cap și să te fi târâit în peșteră.

– Eu zic să pleci, Anna. Ai venit degeaba! Nu mă întorc pentru nimic în lume…

– Nici dacă-ți zic că s-a inventat epilarea definitivă?

– Mmmm… cum adică?

– Vorbesc despre Silkn Flash&Go Luxx, un epilator IPL care te poate scăpa de problema ta pentru totdeauna. Bazat pe lumină pulsată IPL, elimină părul nedorit, în condiții de maximă siguranță și cu disconfort minim. Aproape că nici nu vei simți cum dispare părul de pe picioarele tale. Va fi ca prin magie! Și doar ești fană magie, la cum se poate observa în jurul nostru.

– Nu sună rău. Dar dacă-mi arde pielea?

– Nu o să-ți ardă nimic! Doar dresurile, căci o să le dau eu foc, după ce ieși din ele. Epilatorul Silkn Flash&Go Luxx are un senzor de nuanță, care este activat automat, fără posibilitatea de a-l dezactiva. Astfel, dacă aparatul detectează o nuanță a pielii mult prea închisă, nu va lăsa impulsul de lumină să acționeze. Oricum, nu e cazul la tine. Ai pielea albă ca zăpadă ce-ți țâșnește din degete. Spiderman ar fi invidios!

silkn-flashgo-luxx (1)

– Și ești sigură că voi scăpa? Fără durere? Pentru totdeauna?

– Dacă ai răbdare și respecți condițiile de tratament, cu siguranță! Dacă lași un interval de 7-10 zile între ședințele de epilare IPL și nu te grăbești ca fata mare la măritat, până la nuntă o să ai pielea catifelată și eliberată de sub dominația neagră a părului. Și o să-l faci fericit și pe Asel.

– Nu știu dacă să am încredere în alegerile tale. N-am uitat că mai aveai puțin și-l luai pe Hans de bărbat, acum ceva timp.

– Da, dar l-am ales pe Kristoff. Și, uite, înainte foloseam lama de ras, acum folosesc un aparat de epilare definitvă și aproape am scăpat de părul nedorit. Mai am câteva fire răzlețe, care se lasă mai greu, dar le extermin eu și pe ele. Am încredere în Silkn Flash&Go Luxx! În final, am făcut alegerea potrivită. Poți face și tu asta!

– Bine… încercarea moarte n-are. Hai să mergem și poate-mi mai povestești pe drum cum funcționează aparatul ăsta…

– Da. Să-ți explic… De unde să încep? Aaaa, da, de la teoria fototermolizei selective.

– Foto-cuuum?

silkn-flashgo-luxx (2)

Acest text a fost scris pentru proba 22, Superblog 2015.

sursa foto: pinterest.com; silkn.ro

Moartea bateriei

Am mașină. Am permis. Curaj n-am să conduc.

Mașina mea dragă și scumpă, moștenită cu acte-n regulă de la tata, stă în fața blocului și prinde rădăcini. O mai spală mama din când în când, o mai privesc și eu când plec la muncă și când mă întorc acasă și cam atât.

Nu am să vă povestesc Moartea Căprioarei acum: de ce nu am curaj și de ce nu (mai) încerc să conduc. Însă, am să vă povestesc ce putea să se întâmple în caz de mă trăsnea într-o zi ideea să urc la volan. Puteam să am toată voința, ambiția și dorința de pe lume, că era în zadar. 

descărcare

Ajunsă acasă de la serviciu, deja mă gândeam că în două ore trebuie să plec înapoi și că șansele ca febra să-mi treacă până atunci sunt infime. Da, menționez că eram pricopsită cu un virus mic, care nu prea îmi permitea să respir, să vorbesc prea mult și să mă mișc, în general. Era și în preajma Halloween-ului, așa că puteam să fiu Zombie fără probleme, fără să fac vreun efort de a mă deghiza.

Revenind: abia stăteam în două picioare, dar trebuia să mă întorc la serviciu. Puteam să iau taxiul la dus, nu era o problemă. Dar întorsul? Dacă mă prelingeam pe asfalt până să ajung în stația de taxiuri? Așa că m-am gândit să folosesc simpatica broscuță din fața blocului. Drăgălașa buburuză cu patru roți. Mașinuța mea pe care o abandonasem prea mult timp. 

Nu vă creați iluzii absurde! Nu m-am gândit nicio clipă să urc eu la volan. Mi-am sunat prietenul și l-am rugat să ia el mașina din fața blocului și să vină să mă culeagă de la serviciu. Mi-a răspuns că nu e nicio problemă dar că se va duce să o ia măcar cu jumătate de oră mai devreme, căci există posibilitatea să nu pornească. Atunci m-am aricit. Ca orice domnișoară într-un moment glorios de nebunie cruntă, am întrebat pe un ton foarte afectat: ”Da de ce să nu pornească, dragă?”. Bineînțeles că mi-am răspuns singură, în gând, înainte să apuc să termin de rostit întrebarea. Dar faptul era deja consumat… mi-a mai explicat și el o dată că, dacă nu o pornești un timp îndelungat, bateria intră în depresie și se sinucide.

Am închis telefonul, sperând să fiu eu cazul ăla dintr-un milion când, după luni de zile în care nu am mișcat-o de pe trotuar, mașinuța mea să pornească de la prima cheie. Dar pentru că nu trăiesc într-o telenovelă de pe Acasă TV, nu s-a întâmplat așa. A fost un fel de „Operație reușită, pacient mort. ”

Și ce e de făcut în astfel de momente? Poți să suni pe cineva să vină cu niște cabluri și să te ajute să o resuscitezi sau poți să duci mașina la un service cu ajutorul unei platforme… cam acestea sunt variantele pe care le folosește orice om la ananghie; sună un prieten sau apelează la un specialist.

În clipa aceea eu am renunțat la idee. I-am zis să o lase în fața blocului și ne chinuim să o pornim în altă zi, că încerc să ajung întreagă până la taxi. Dar dacă se întâmpla să fiu doar eu față-n față cu micuța mașină? Dacă trebuia să ajung urgent undeva, să iau cheile și curajul din sertar și să urc la volan? Dacă vedeam că nu pornește ce puteam să fac?

bateriiautonet-300x171

Atunci nu știam. Acum, însă, am o soluție simplă: apelez la serviciile echipei BateriiAuto.net . Așa cum suni în miez de noapte la pizzerie și primești pizza la domiciliu, poți contacta această firmă pentru a comanda baterii auto. Este varianta cea mai accesibilă, mai ales pentru persoane care se află în necunoștință de cauză, precum sunt eu. Până să mă documentez, probabil aș fi pus capu pe volan, aș fi pomenit vreo doi sfinți din calendar și aș fi abandonat, din nou, mașina. Nu mi-ar fi trecut prin cap să apelez la un magazin de baterii auto, care îți aduc bateria acasă și ți-o mai și montează. Nici nu m-aș fi gândit că trebuie schimbată, ca să încep să caut baterii auto ieftine.

Aș fi zis „oops, s-a stricat” și aș fi mers, nepăsătoare, mai departe, pe jos.

Acest text a fost scris pentru proba 17, Superblog 2015. 

sursa foto: pinterest.com; super-blog.eu 

Orice flaimuc habauc ar ajunge la balamuc, făr’ de cauciuc!

funny_sport_021

„Încă puțin, măcar 5 minute! Hai, că afară e frig și nu mai am cum să alerg pe faleză! Nu că aș fi alergat când era cald; doar mă plimbam. Mă intimidez când se uită lumea la mine. Mai bine în intimitatea apartamentului meu; mai exact, a balconului meu. Încă 4 minute! De ce mă chinui eu atât? Aa, da, pentru un corp sănătos. Hai, 3 minute jumătate! Ceee? Eroare? Cum adică? De ce nu mai funcționează? Ce pisicii mei albaștri se întâmplă?”

Julia se dă jos de pe banda de alergat și, cu o mână în șold, începe să țipe:

– De asta am dat atâția bani pe tine? Ca să te strici în 2 ani? Mergi! Mergi, am zis!

Dar de unde?! Banda se stricase și cu asta basta. Nu era chip să-și revină din eroare, oricâte șuturi i-ar fi aplicat irascibila Julia.

– Te avertizez: te arunc de nu te vezi, dacă nu începi să funcționezi acum! Ai înțeles?! Acum, am zis! Mă, tu n-auzi? Ei bine, cu asta am încheiat! Eeeee, comedie…

Îi aplică un ultim pumn în consolă și se sprijină de perete.

– Gata, la tomberon cu tine, draga mea!

– Eu nu m-aș grăbi să o arunc! se auzi o voce gravă în spatele ei.

– Eu am cumpărat-o, eu o arunc! Ce, benzi de alergat nu mai sunt în magazine?

– Acum sunt, iubito. Dar dacă n-ar mai fi, ce te-ai face?

– Ei, ce m-aș face… nu știu. Uite, chiar nu știu ce m-aș face… mmmm… gata, știu! Te-aș pune pe tine să îmi faci una.

– Și dacă n-aș avea din ce?

– Cum adică?

– Adică dacă n-aș avea din ce materiale să o confecționez, ce ai face?

– Te-aș trimite să iei!

– Și dacă n-aș avea de unde?

– Ei, cum să n-ai de unde, iubi? Sunt peste tot.

– Dar dacă n-ar fi?

– Începe să mă doară capu’. Nu înțeleg unde bați apropoul…

– Hai să-ți explic! Dacă nu ar exista materialele din care e făcută banda de alergat, eu n-aș avea cum să ți-o confecționez. De exemplu, dacă n-ar exista cauciucul, n-ar mai exista nici benzile de alergat. 

– Iubi, dacă n-ar exista cauciucul, l-ai inventa tu, la cât de inteligent ești!

– Să nu ne flatăm… Încercam să vorbesc ceva serios cu tine. Nu aș avea cum să inventez cauciucul, căci nu trăiesc în America de Sud să mă plimb toată ziua printre arbori de cauciuc.

Arbore de cauciuc? Există așa ceva?

– Da! Bineînțeles. Din el se extrage o sevă albă, lăptoasă, numită și latex, din care se obține cauciucul natural.

– Am și eu pantaloni din latex, iubi! Dar sunt negri, nu albi…

– Daaa… cum ziceam, dacă n-ar exista cauciucul, n-ai avea nici bandă de alergat, n-ar exista nici benzi transportoare, nici mașini, nici pelerine de ploaie, nici mănuși chirurgicale, nici mănuși pentru uz casnic; să nu mai vorbim despre faimoasă rățușcă galbenă cu care făceam baie când eram mici sau de proverbul chinezesc: “Din explozie de cauciuc te-ai născut, din explozie de cauciuc vei muri!”.

– Ce proverb? Ce zici tu acolo? Nu pricep nimic…

– Mai pe înțelesul tău, draga mea, într-o lume fără cauciuc, stimata domnișoară de la casă, din Kaufland, nu ți-ar mai zâmbi când îi dai „bună ziua”, căci ar fi sătulă de ridicat produse din coșuri, întrucât banda din cauciuc, care-i face viața mai ușoară, nu ar mai exista. De asemena, șansele ar fi mari să nu mai apuci să citești revista Cosmopolitan în fiecare lună, căci tirajul ar scădea considerabil fără acele benzi rulante.

E-proba-lumea-fara-cauciuc-articole-Elastimpex_SuperBlog

– Vai! N-ar fi frumos deloc…

– Nici coletele pe care ți le trimit ai tăi părinți nu ar mai ajunge atât de repede! Să nu mai spun că, probabil, am folosi cai să ne deplasăm până la muncă și-napoi.

– Zi-mi că te referi la cai putere!

– Mai degrabă, cal putere.

– Groaznic! Dar de unde știi tu atât de multe despre cauciuc?

– A fost tema mea de licență la facultate. Am făcut un studiu de caz pe firma Elastimpex Romania și am descoperit o mulțime de informații interesante despre utilizările cauciucului în viața de zi cu zi.

– Elastimpex? Ce firmă e asta?

– Este o firmă care produce o gamă variată de benzi transportoare din cauciuc, plăci și covoare tehnice din cauciuc, pentru orice mediu de lucru, la orice înclinație și să nu mai vorbim despre producție și livrare, nu?

– Adică?

– Îți dai seama că totul se desfășoară cât de rapid posibil! Doar au benzi transportoare la discreție

– Haha, da… așa e! Văd că ți-a plăcut tema ta de licență!

– Da, pentru că n-am avut nicio idee, până atunci, despre cât ne ușurează traiul acest produs. Ne oferă atât de multe, inclusiv siguranță.

– Ei, asta-i culmea? Ce, te îmbraci în cauciuc și devii invincibil?

– Nu, prințeso! Nu vorbeam despre desene animate aici. Mă refeream la spațiile de joacă pentru copii; parcurile. N-ai observat că unele din ele au un covor special în anumite zone?

– Ba da. Mai moale așa…

– Exact. Este un covor din cauciuc.

– Aha…

– Ei, acum ce zici, mai vrei să arunci banda de alergat sau mă lași să fac o încercare, să o repar?

– Bine, te las… dacă ești așa priceput în toate, poți să încerci! Of…

– Ce ai pățit? De ce te-ai îmbufnat?

– Sper să nu dispară cauciucul vreodată…

– Orice flaimuc habauc ar ajunge la balamuc, făr’ de cauciuc!

– Hai, că mă enervezi!

logo_elastimpex_superblog-sponsor-2015

Acest text a fost scris pentru proba 9, Superblog 2015.

sursa foto: pinterest.com; elastimpex.ro

Inamicul numărul 1: „celălalt păr”

9a8fe2d3d85484d46bfb071644e4d86c

În urmă cu câteva zile vorbeam despre problema existențială a părului de pe cap și anume că se desprinde prea ușor de scalp și cade când ți-e lumea mai dragă.

De data aceasta, însă, vreau să vă vorbesc un pic despre o altă problemă, la fel de importantă în rândul femeilor: celălalt păr. Dacă părul de pe cap este „geamănul bun” în ecuația asta, celălalt păr, împrăștiat pe restul corpului, e cu siguranță „geamănul rău”. Ăla pe care îl dai afară pe ușă și-ți intră pe geam. Ăla pe care l-ai dori dispărut din viața ta. Cel pe care plănuiești să-l extermini în fiecare zi a vieții tale, apelând la tot felul de mijloace, mai mult sau mai puțin ortodoxe.

Dacă s-ar întâlni la un moment dat amândoi, discuția dintre ei ar fi următoarea:

Părul „bun”: – Ce bine mă simt astăzi! M-a spălat, m-a șamponat, m-a dat cu balsam și m-a clătit cu apă călduță; apoi m-a tamponat ușor cu prosopelul roz și pufos și m-a periat timp de 10 minute. Un răsfăț total! Ziua ta cum a fost?

Părul „rău”: – Nu știu, frate, ce are cu mine! Zău, dacă te mint! Toată ziua mă fugărește cu tot felul de ustensile și încearcă să mă smulgă cu totul. Mă feresc eu cât mă feresc, mă mai ascund când am ocazia, dar cu greu, că e a dracu pielea pe ea… și tot mă prinde. Era mai bine când mă mai decupa câte puțin cu foarfecele auriu sau când băga lama și îmi scurta puțin din vârfuri, dar de când și-a cumpărat aparatul ăla nenorocit, care bâzâie îngrozitor, nu știu cum să fac să scap nesmuls. Să nu mai spun de zilele trecute, când mi-a turnat în cap niște ceară fierbinte… vai de viața mea!

kit-epilare-ceara-unica-folosinta

Nu e ușor să fii femeie, vă zic sincer! Suntem tare nehotărâte; din toate punctele de vedere, inclusiv al părului de pe corpul nostru. Pe unul îl vrem cât mai lung, strălucitor și mătăsos, iar pe altul l-am înjunghia cu penseta după ce l-am smuls din locul „nepotrivit”. Și toate astea din pricina masculilor din viața noastră.

Da, nu ridicați sprânceana aia prea mult, să nu cumva să cadă vreunul din firele care au acces pe fața voastră! O facem pentru ei! Tot chinul, toată migala, tot timpul pierdut smulgându-ne firele inestetice, se datorează bărbaților pe care vrem să-i impresionăm.

Să fim sincere cu noi înșine și, apoi, cu suratele noastre: de câte ori, pe timp de iarnă, nu am ieșit cu săptămânile în oraș, limitându-ne doar la seri în pijamale, cu filme haioase și cărți de pe care nu puteam să ne desprindem retina? Cum era blănița pe sub pantalon? Luuungă de puteai să îți împletești codițe și să biciuiești un supus cu ele.

Și cum am făcut, apoi, tot posibilul să dispară orice urmă a existenței acestui păr, când l-am întâlnit pe ”Făt-Frumos”?

Am apelat la orice se poate apela: de la blamata lamă, la kituri pentru epilat, la epilare cu ceară și epilare permanentă. Am făcut tot, mai puțin să ne rugăm de el să cadă, deși n-aș băga mâna-n foc că unele dintre noi n-au făcut și un ritual voodoo, în încercarea de a scăpa definitiv de părul nedorit.

Și, de fapt, noi nu cerem mult de la un produs de epilare. Vrem doar să nu ne mai trezim în mijlocul realității, la sute de metri distanță de orice aparat de ras, că ne-a mai rămas un fir răzleț (de obicei, incredibil de negru), într-un loc mult prea ușor observabil. Și atunci când găsim o astfel de soluție, într-una din multitudinea de oferte de produse epilare cu ceară, i-am ridica o statuie în centrul orașului!

Acest text a fost scris pentru proba 4, de la Superblog 2015.

Sursa foto1 : pinterest.com

Sursa foto 2: www.tpb.ro