Invazie de anonimi

De câteva săptămâni tot primesc, o dată la două-trei zile, câte un comentariu fără rost, menit probabil să mă descurajeze. Cineva, în spatele vreunui calculator, este foarte afectat de rândurile pe care le tastez eu şi simte nevoia să-mi “închidă gura” cu câte o înjurătură, două…sau câte o expresie, chipurile, sarcastică, etc.

Acum o săptămână, am avut un vizitator cam turbat, supărat la culme pe moldovence. Mititelul a nimerit din greşeală la mine pe blog şi când a descoperit că-s moldoveancă, i s-a activat cazanul cu înjurături. M-a băgat şi m-a scos de m-am mirat că nu mi-a rămas ceva în gât, la cum mă înjura sărăcuţul. După primele trei rânduri de vărsat nervi, însă, i s-a cam terminat gramul de imaginaţie şi a repetat până la final aceleaşi înjurături banale, cu cele două organe de care au auzit şi puradeii de pe la colţul blocului (Să vă mai spun că s-a semnat “bucureştean care urăşte moldovencele”? :)) ).

Altul, mai recent, a ţinut să-mi “precizeze” că sunt ipocrită; că fac mişto de alţii, dar eu fac la fel ca ei. Probabil persoana în cauză mă cunoaşte bine de era aşa convinsă de “adevărata mea faţă”, dar tot n-a avut tupeul să se semneze. Sau e doar un suferind plictisit în căutare de amuzament infantil.

Ar mai fi mulţi dar mă opresc aici cu lista.

Ceea ce mă amuză copios, e că toţi aceşti intelectuali care-şi oferă părerile condimentate cu câte un organ, două, nu se semnează. Pentru ei e firesc să arunce cu noroi, să se umfle în pene că “i-au arătat ei! Au pus-o la punct!”  şi la final să tasteze “Anonim”. Asta e cea mai laşă metodă de a-ţi face cunoscută părerea! Ai ceva atât de important să-mi aduci la cunoştinţă? Atunci spune-mi şi cine eşti! Un comentariu anonim valorează 0! E ca şi cum ai primi un şut în fund şi când te-ai întoarce să vezi cine e, în spatele tău ar fi doar un stâlp.

Dacă nu mă cunoşti şi ţii neapărat să mă înjuri pentru o greşeală pe care a făcut-o altcineva care seamănă cu mine, înseamnă că ai mintea cât o găină drogată! Dacă mă cunoşti dar “n-ai curaj să-mi spui în faţă” sau măcar să te semnezi după mesaj, mai bine fă-te că nu mă cunoşti de-acum încolo! E mai simplu pentru amândoi! Dacă iei la nimereală blogurile pentru a-ţi vărsa nervii acumulaţi în viaţa ta penibilă, mai bine cumpără-ţi un sac de box, ataşează poza cu “duşmanul” tău pe el şi dă-i “frate” până îţi cad pumnii! Sunt multe metode pentru a scăpa de stres, fără să arunci cu “rahat” în persoane cu care nu ai sau nu mai ai nicio treabă! Caută pe Google, sigur vei găsi ceva!

Acest post a fost scris ca să fiţi convinşi că primesc părerile voastre preţioase şi anonime dar aleg să le trimit la GUNOI, acolo unde le e locul!

P.S: Ţin să le mulţumesc totuşi celor care lasă comentarii constructive, care au învăţat să vorbească frumos şi nu ca la uşa cortului. Accept păreri diferite de ale mele, dar spuse într-un mod care să nu-mi întoarcă stomacul pe dos. Mulţumesc de înţelegere!

Sursa foto: allanbevere.com