Nu v-am zis dar mă gândesc serios să mă apuc de plantat copaci. Măcar unul pe săptămână, să îmi consolidez relația cu Universul, că nu vreau să mor, să nu mă mai primească ăsta (Universule Ferește!) și să ajung într-unul paralel. Păi ce să fac eu acolo? Ar fi un win-lose teribil.
Da, m-am hotărât să plantez copaci. Și primul pas e realizat. Mi-am instalat Sims 4 și mi-am construit o casă cu o curte imensă. În fiecare zi bag câte un copac. Mai o zambilă, mai o lalea, mai un lan de floarea-soarelui; iar un copac. Încet, încet o să pot să-i trimit și eu Universului bilețele de dragoste și el chiar să mă bage în seamă. Am înțeles că de la 168.000 de bucăți începe să-și facă treaba. Până atunci nici nu îi apari pe hartă.
M-am gândit și la scurte SMS-uri dar încă nu suntem în punctul acela al relației în care să-mi dezvăluie numărul lui de telefon. Abia îmi mai face cu ochiul din când în când și mă ciupește de fund când nu mă aștept.
Dar mă gândeam, nu o fi derutant pentru sărmanul Univers atunci când aberăm numai de noi știute pe câte un post-it? Adică el, sărmanul, se trezește dimineața, se întinde, își mestecă bobul de cafea și zice „Gataaaaa, să ne apucăm de treabă! Uite câte bilețele am de rezolvat astăzi! Hmmm, pe ăsta roz scrie pâine absorbante apa minerala gunoi. Ce căcat vrea asta de la mine? Hmmmm… hai să-i dăm evenimentul 25 când se duce la magazin să cumpere pâine și apă minerală, alunecă pe un absorbant și cade cu nasul în gunoi.” Ia bagheta magică, o scutură de două ori, că de la trei în sus știți cum se numește, și gata-i treaba. A rezolvat-o pe Gherghina, că-i fată bună și dă cu mătura în pădure, printre copacii plantați tot de ea, când era mică.
Și, altă chestie: dacă reușesc să-l cuceresc în așa hal încât să-mi bifeze toate bilețelele? Cum ar fi să-i scriu pe un bilețel „să plouă cu țevi de eșapament” și el să zică „Hmmm, nu aș face asta normal, dar pentru că atracția e atât de puternică între noi, baby, o să-ți fac și pofta asta!”?
Gata, m-am hotărât, ce Prince Charming, ce Jon Snow, ce Antonio Banderas?! Pe Univers îl vreau! Nervos!
Să fie win-win, că dacă-i win-lose amețesc, mă ia cu spasme, intru în fibrilații și dau cu capul de oglinda retrovizoare. Că dacă-i win-win și win-lose, iar win-lose-ul se transformă în lose-win și lose-win-ul crește într-un lose-lose prezentabil, s-a dus cu win-mintea mea, în win-lose-ul mamii ei de treabă!
Halatu’, cât e halatu’?
Despre ce aberez vă întrebați? Despre această distinsă damă: Simona Crețu.
Sursa foto: buzzfeed.com
În Grădina Veche 
Se mai şi comentează