După furtună…

În ultima vreme, în orice direcţie mă uit, apare câte un sâmbure de dramă, o ceartă ieşită de sub control, un zvon care declanşează o întreagă tragedie, o glumă deocheată care se transformă într-un scandal de zile mari, un spate care îi este întors persoanei greşite.

Şi de cele mai multe ori, la finalul acestor întâmplări nefericite apar anumite regrete. Regreţi că nu ai spus ceva la timp, că ai acordat încredere cuiva, că te-ai îndreptat într-o direcţie anume şi nu ai scurtat calea. Ne place să spunem „nu trebuie să regreţi absolut nimic căci fiecare acţiune te-a adus unde eşti acum” şi ne lăudăm că mergem pe premisa asta întotdeauna. Dar, să fim serioşi! Chiar nu a existat un moment, o clipă, o secundă în care fiecare dintre noi să-şi fi dorit să fi acţionat altfel într-o anumită situaţie?

Eu regret că în copilărie am acordat prea multă atenţie micilor răutăţi venite din partea celorlalţi copii, pentru că am pierdut timpul vărsând lacrimi când puteam să schimb pur şi simplu partenerii de joacă.

Regret şi câteva decizii din adolescenţă care mi-au „zguduit universul”. Înţeleg într-adevăr că unele întâmplări nefericite m-au făcut mai puternică, dar consider că puteam să învăţ ce e rău şi ce e bine şi fără să trec eu prin ele.

Regret că m-am certat cu anumite persoane din motive infantile, regret că mi-am vărsat uneori nervii pe oameni care n-aveau nicio vină, regret că nu mi-am vărsat nervii pe cine trebuia, la momentul potrivit. Regret că am îndepărtat persoane cărora le duc dorul acum şi că nu am renunţat la alte persoane atunci când era cazul.

Nu îmi trăiesc viaţa concentrându-mă pe toate aceste regrete, unele apar doar pe moment şi apoi îşi iau tălpăşiţa pentru totdeauna, dar consider că nu e nimic greşit în a conştientiza  că dacă o luam pe altă cale într-un anumit moment, totul ar fi fost diferit.

Tu ce regrete ai sau ai avut?