Casă, dulce casă…

De fiecare dată când plec în concediu pe undeva mi se face un dor nebunesc de casă. Oricât de bune ar fi condiţiile de la cazare, oricât de minunat ar fi peisajul care mă întâmpină în fiecare dimineaţă când deschid fereastra, oricât de multă libertate aş avea în altă locaţie decât acasă, tot la mine în “cămăruţă” mă simt cel mai bine.

Sunt proaspăt întoarsă din Sulina şi acum, că sunt acasă, parcă aş mai vrea să plec o tură. Dar când eram acolo, pe lângă momentele în care mă bucuram la maximum de tot ce mă înconjura, mi se făcea dor de perna mea, de cada mea încăpătoare, de hainele pe care le lăsasem în dulap şi chiar şi de calculator, căci pe telefon abia-abia mă descurcam cu paginile web.

Mi-a plăcut să mă trezesc în fiecare dimineaţă în braţele  celui pe care îl iubesc, să mă alint puţin înainte de a mă da jos din pat, să bem cafeluţa împreună şi să fugim pe plajă. Am stat aproape non-stop cu zâmbetul pe buze şi am profitat de fiecare clipă petrecută împreună, chiar dacă erau oameni care se uitau chiorâş la noi şi spuneau că “ne pupăm prea des”. Ne-am bucurat de soare, de plajă, de valuri şi de berica la dozator ce se afla la 2 metri de noi. Ne-am luptat şi cu vântul şi cu insolaţia şi cu durerile de stomac (căci stând la plajă cam toată ziua, mai şi uitam să mâncăm uneori). Am fost şi-n plimbări cu bărcuţa şi am văzut câţiva pelicani simpatici care ne-au lăsat să ne apropiem destul de mult de ei. Per total, a fost o vacanţă minunată!

Dar bineînţeles că în ultima zi, mai toţi ne luptam cu gândul “abia aştept să ajung acasă şi să fac o baie cu spumă”.

Ei bine, acum sunt acasă, am făcut şi baia cu spumă, m-am odihnit bine şi sunt pregătită să revin în forţă cu articole.