Sufletul există. Foloseşte-l!

Am vrut să tratez subiectul acesta de foarte mult timp dar până acum nu am avut curaj. Nu e vorba despre ceva plăcut, nici despre ceva ce-mi irită ochii pe stradă, ca până acum. E vorba de o boală a sufletului cauzată de o boală incurabilă. 

images

Când vorbim despre suferinţa corpului uman, putem doar să ne imaginăm cât de crunte ar fi durerile, dacă nu le simţim pe pielea noastră. Ne uităm în jurul nostru şi întâlnim durere la tot pasul: migrene, dureri de spate, dureri de picioare, dureri de stomac. Pentru toate, însă, există un tratament curativ.

Dar ce te faci atunci când afli că pentru boala ta nu există un tratament curativ ci doar unul paliativ (care face să dispară doar temporar simptomele unei boli, fără a o vindeca)?

Probabil, în momentul acela, nu te mai gândeşti la ce model de telefon voiai să-ţi cumperi acum câţiva ani, sau la sutele de euro pe care visai să le câştigi într-un mod foarte simplu. Te doare în cot de micile porcării la care te uitai cu jind şi tot ce-ţi doreşti e să mai ai putere să lupţi.

Da, vorbesc despre cancer. La auzul cuvântului, mulţi ridică nepăsători din umeri, spunând :”nu mi se poate întâmpla mie!”. Da, poate nu ţi se poate întâmpla ţie, dar se poate întâmpla cuiva drag ţie.

Pe lângă durerile celui care este acaparat de simptomele acestei crude boli, mai există şi durerile celor care-l ţin de mână în lupta sa. Spuneam la început că e vorba de o boală a sufletului cauzată de o boală incurabilă. Da, căci trăind într-o continuă ceaţă, neştiind ce se va întâmpla mâine, dacă vor mai apărea complicaţii, dacă situaţia se va mai îmbunătăţi sau nu, te cuprinde o durere în coşul pieptului, o senzaţie de sufocare şi o ameţeală permanentă. Mulţi spun că sufletul nu există. Dar abia atunci când începe să te doară, îţi dai seama că existenţa sa nu este un mit. Privind persoana pe care ţi-ai dori să o salvezi alinându-i cumva suferinţa, te îmbolnăveşti şi tu. Rămâi puternic în exterior, căci nu vrei să îl descurajezi pe cel drag, dar interiorul e mai ceva ca un câmp după război.

Nu am de unde să ştiu exact cât suferă un bolnav de cancer, dar cu aproximaţie ştiu, căci văd în ochii unuia dintre ei, în fiecare zi, dorinţa de a învinge şi de a ignora orice semn de durere.

Dar cu siguranţă, vă pot spune că nici pentru cei din jurul lui nu este uşor. Neputinţa te doboară, te îngenunchează şi te face să apreciezi fiecare secundă din viaţă, fie ea bună sau rea.

banner-chinezu-300x250px1

60.000 de români bolnavi de cancer. Este doar statistică. Reală doar într-un anumit moment trecător. Căci de atunci mai mulţi oameni au murit. Unii pentru că încă nu există Clinica Nera. În plus, 57 de români află în fiecare zi că sunt bolnavi de cancer. Statisticile spun că o treime din ei au şanse reale de supravieţuire. Haideţi să construim împreună Clinica Nera. Pentru ei, pentru familiile lor. Haideţi să nu îi dezamăgim.

1.000.0000 de euro. O sumă imensă pentru oricine. Dar o sumă mică pentru noi toţi. Şi când zic noi toţi mă refer atât la bloggerii care au ales sau care aleg să se implice, dar şi la companiile care o să accepte oferta noastră. Mereu am spun că fiecare dintre noi suntem unici, dar  doar împreună putem crea unicitateaAjutorul pe care îl putem oferii Clinicii Nera este o oportunitate excelentă pentru a arăta că putem să atingem acea unicitate. Haideţi să nu ne dezamăgim singuri.

20% din impozitul pe profit. Asta pot direcţiona companiile către Fundaţia Sfânta Irina pentru a ajuta la construirea clinicii. Cei care reprezentaţi companii ştiţi că banii aceştia, dacă nu sunt direcţionaţi către anumite cauze, se duc în altă parte, nu se ştie unde. Atunci de ce să nu fiţi parte din acest efort comun de creare a unicităţii? Mai ales că în voi, în companiile cu profit mare, stă speranţa. Mai aveţi timp să o faceţi până pe 31 decembrie. Nu ne dezamăgiţi, vă rugăm frumos.”

Nu am profit în acest blog, dar din tot sufletul îmi doresc ca cei care ajung pe pagina asta să direcţioneze 20% din impozitul pe profit către Clinica Nera. Aşa că mă alătur campaniei lui Chinezu şi ofer un advertorial şi un banner unei companii care se decide să doneze 20% către această cauză.

Dacă ştii măcar o persoană care trece prin chinurile cancerului, dă mai departe acest mesaj!

Niciodată nu ştii când “nu mi se poate întâmpla mie” se transformă în “nu pot să cred că mi se întâmplă mie”!

Sursa foto: yenra.com; chinezu.eu

10 responses to this post.

  1. Tatal meu a murit de cancer cand aveam 16 ani. Nu pot decrie in cuvinte durerea pe care i simteam vazandu-l cum se stinge, cum se imputineaza de la o zi la alta, fara sa il pot ajuta.
    In 2011 sotul meu a fost suspect de cancer. De atunci, eu nu m-am mai vindecat deplin. Ceea ce am simtit in acea perioada, toata disperarea din sufletul meu, nu o poate intelege decat cel care a trecut prin asa ceva.
    Iti voi distribui articolul…

    Like

    Reply

  2. […] spui? Andra, Oana, Anca, Florin, Daniel, Alexandra, Ioana, Roxana, Geanina, Alex, un […]

    Like

    Reply

  3. da, ai mare dreptate in ceea ce spui…iar printre unele randuri mi-au dat si lacrimi, nu ca ar fi fost extraordinar de profunde cuvintele, ci pentru ca tatal meu a murit de cancer , in urma cu 11 ani, cand eram doar o copila de 7 anisori. In ultimii doi ani doar s-a chinuit prin spitale….trist… imi pare asa rau ca nu am fost langa el. El era la cluj in spital cu mama alaturi, eu la Bacau, la bunicii care aveau grija de mine. Ultimul an pe acolo l-am petrecut. A fost dureros si inca mai este. Cancerul este o boala pt care nu cred ca merita sa te chinui sa lupti caci mai devreme sau mai tarziu tot vei muri, este mai bine sa iti petreci ultimele clipe cu cei dragi, NU in spitale… ***

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 11, 2013 at 17:13

      Depinde şi de stadiul în care este persoana respectivă. Părerea mea e că să te laşi învins de boală nu e o soluţie. Dacă ştii că mai există o şansă, oricât de mică, eu zic că merită să lupţi pentru ea.
      Cuvintele poate nu sunt atât de profunde, sentimentele pe care le am avut când le-am ales, însă, sunt. Eu trec în prezent printr-o astfel de situaţie, şi chiar dacă persoana în cauză e în spital şi luptă, asta nu înseamnă că toţi ceilalţi nu îi suntem alături cum putem. Mai există soluţii şi apelăm la ele. Nu au doctorii vorba “am făcut tot ce a fost posibil” degeaba!😉

      Like

      Reply

  4. De bună seamă că sufletul şi trupul sunt inter-dependente. Sufletul este strâns legat de trup. Părinţii spun că se întâmplă cu sufletul ceea ce se întâmplă cu fierul înroşit în focul unui furnal: se face foc, rămânând totuşi fier după natură. Sufletul este pretutindeni în trupul omului. Tocmai de aceea, în Biserica Ortodoxă spunem că boala sufletului ’contaminează’ şi trupul, tot aşa cum boala trupului molipseşte uneori sufletul. Datorită acestei legături lăuntrice se întâmplă că, deşi sufletul vrea să ajungă la comuniunea cu Dumnezeu, trupul nu primeşte să urmeze sufletului, din pricina patimilor, şi astfel apare oboseala fizică. Atunci ne dăm seama că, deşi sufletul se simte mai curând sănătos, totuşi trupul se simte bolnav şi slăbit. Se adevereşte atunci cuvântul Domnului: „Că duhul osârduitor este, iar trupul neputincios” (Mat. 26, 41).

    Like

    Reply

  5. Massmedia ar trebui sa promoveze astfel de campanii, nu pentru audienta, suntem milioane de romani, daca 5 milioane de romani ar dona 1 euro, doar 1 euro ar fi 5 mil, cati oameni am putea ajuta? Toti ar face dar nimeni nu face

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on January 11, 2013 at 15:20

      Poate unii chiar fac şi nu datorită campaniilor din massmedia ci datorită campaniilor acestea desfăşurate în blogosferă.🙂 Poate nu va dona toată lumea 1 euro, dar mulţi o vor face şi încet, încet, se va aduna.
      Ştiu că sunt şi mulţi care nu participă la aceste campanii mergând pe premisa că nimeni nu va dona şi îşi vor pierde timpul degeaba…aş avea câteva cuvinte să le spun, dar mai bine mă abţin.🙂

      Like

      Reply

  6. Frumos din partea ta!

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: