Pauză

frozentime

Te uiți în oglindă și pentru câteva secunde zâmbești. Apoi, criticul adormit din tine aude ceasul deșteptător și își reia activitatea. Nu-ți plac sprâncenele, nu te avantajează albul, nu trebuia să-ți cumperi blugii ăștia, nu trebuia să mănânci ultima felie de cașcaval, aseară. Părul nu e suficient de drept, deși îți este clar că dacă ar fi perfect drept, ți l-ai dori ondulat. Ochii îți sunt prea obosiți, pastila nu-și mai face efectul odată. Brațele îți sunt prea istovite, spatele refuză să-ți mai stea drept. Viața e de rahat, iar tu ești plin de viață.

Facturile sunt prea mari, salariul este prea mic, hainele prea scumpe, minciunile prea ieftine. Praful se așază prea repede pe rafturi, concediul se apropie mult prea încet. Ploaia te udă prea repede, pantofii se murdăresc prea repede, timpul trece prea repede, mintea îți fuge prea repede.

Somnul te fură când ești cu nasu-n hârtii și refuză să te atingă când ai nasu-n pernă. Borcanul de zacuscă se deschide prea greu, lentila de la ochelari îți cade prea ușor. Telefonul sună prea des cu vești proaste și prea rar cu urări de bine. 

Și-ți faci griji, îți faci scenarii. Când ai ochii-n tavan și capul pe pernă, imaginația ta o ia razna. Și ar fi bine dacă ar face-o doar atunci. Dar se întâmplă în drum spre muncă, în drum spre casă, spre alimentară, spre chioșcul de ziare și spre întâlnirea de sâmbătă seară. Gândurile te acaparează și brusc te trezești că știi deja ce o să ți se întâmple mâine. Factura va fi prea mare, portofelul prea gol, praful prea mult, zacusca prea puțină. 

Te lași măcinat de propria-ți minte și ignori biata inimă care bate în continuare, sperând că tu te vei opri, vei trage aer în piept și vei spune: în clipa asta trăiesc așa că la naiba cu toate gândurile! 

La naiba cu grijile, cu nervii, cu stresul, cu ceea ce ai făcut, cu ceea ce nu ai apucat (încă!!) să faci, cu ceea ce ți-au făcut alții și cu ceea ce ai vrut să-ți facă și nu ți-au făcut! La naiba cu frustrările, cu obsesia de a repara și schimba tot; cu dorința de perfecțiune și cu veșnica grabă!

La naiba cu tot mai puțin cu clipa asta, când lași prezentul să pună stăpânire pe tine și zâmbești!

Sursa foto: archdaily.com

5 responses to this post.

  1. […] Alexandra Cristea are nevoie de pauză: „Te uiţi în oglindă şi pentru câteva secunde zâmbeşti. Apoi, criticul adormit din tine aude ceasul deșteptător şi îşi reia activitatea. Nu-ţi plac sprâncenele, nu te avantajează albul, nu trebuia să-ţi cumperi blugii ăştia, nu trebuia să mănânci ultima felie de caşcaval, aseară… […]

    Like

    Reply

  2. În multe chestii m-am regăsit și eu😀 Mai rău e că timpul trece prea repede

    Like

    Reply

  3. Buna dimineata.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: