Eu nu “înnebunesc, fată” dacă stau în casă!

Ştiţi momentele alea de lene profundă: atunci când staţi în pat, se termină şi ultimul episod de serial din playlist şi în loc să vă ridicaţi să mai adăugaţi unul, preferaţi să vă uitaţi la monitorul gol? Sau când stomacul vă bate-n timpan cu nişte sunete odioase, anunţând sosirea marii foamete, dar picioarele refuză să se deplaseze până la frigider?

Ei, eu experimentez destul de des stările acestea. De cele mai multe ori, mi se întâmplă în weekend, când toată lumea are chef de ieşit în oraş, de dansat pe boxe şi băut kilometri de tequila. Atunci primesc cele mai multe telefoane cu invitaţii în diferite locuri destinate parangheliilor. Şi cum stau eu aşa, tolănită-n pat, uitându-mă la filme haioase şi seriale captivante, mă gândesc la propunerile primite. Şi pun în balanţă:

1. Să mă ridic din pat, să fac duş, să mă machiez, să-mi aleg nişte haine comode şi nişte pantofi în care să nu merg ca o raţă cu un băţ în posterior, să mă deplasez până la locul întâlnirii şi să-mi fac de cap până dimineaţă, alături de oameni care chiar au chef de viaţă şi rezervorul plin de energie.

2. Să rămân în pijamale, să nu mă mai chinui să-mi pieptăn părul lovit de bomba ciufulită, să îmi iau şi următorul sezon din…să zicem…Supernatural, să beau Fanta (ca să fiu FANTAstică), să mai citesc câteva rânduri din cartea uitată pe noptieră şi să adorm cu ochelarii pe nas şi fără o şosetă.

Şi oricât de bine ar suna prima variantă şi oricât de mari ar fi şansele să râd în hohote toată noaptea cu amicii mei, uneori chiar prefer să stau relaxată-n pat şi să nu mă deplasez mai mult de 10 m când am nevoie de ceva. Şi nimeni nu mă înţelege. Toţi îmi vin cu replici de genul: “Da’ ce, dragă, eşti pensionară de

Ei bine, dragii mei, eu nu “înnebunesc, fată” dacă stau în casă şi fac şi altceva în afară de petrecut până dimineaţă cu butoiul de bere lângă mine. Nu mă inhibă cei 4 pereţi, pentru că e camera mea, decorată pe placul meu şi în care găsesc tot ce am nevoie pentru a mă răsfăţa aşa cum îmi doresc. Nu îmi stă pulsul dacă nu umblu teleleu până-n zori de zi, de 10 ori pe săptămână (da ştiu că săptămâna are doar 7 zile). Nu îmi cade guvernu dacă în loc să arunc cu bani aiurea în cluburi, mă duc la bibliotecă, îmi aleg câteva cărţi şi petrec apoi 3 seri răsfoindu-le. Şi, în sfârşit, nu sunt pensionară, sunt încă şomeră în căutare de job cu alte priorităţi care necesită şi timp petrecut în “colivie”! stai aşa mult în casă?”, “Cum rezişti tu atâta timp între 4 pereţi?”, “Eu aş înnebuni dacă aş sta atâta timp în casă, fată!”, etc.

Cui nu-i convine alegerea mea să-şi ţină nasul în frâu!

Vouă, dragi cititori, vă poartă lumea de “grijă” dacă refuzaţi o invitaţie în oraş? Sau vă place să umblaţi teleleu? 😀

Eu mă întorc la metoda mea de relaxare în haine xxl şi părul prins în coadă (nu trebuie să fac parada modei în casă şi nici să impresionez pe nimeni, din fericire). Vă recomand şi vouă o seară de filme, cărţi, muzică bună şi haine xxl, împrumutate de la vreo mătuşă dolofană!

Sursa foto: 9gag.com