Nu mai căuta tristeţea cu lumânarea!

E incredibil cât de mulţi oameni caută pe Google “postari triste”. Câţiva s-au rătăcit şi pe blogul meu în căutare de poze, texte, melodii şi citate deprimante. Nu ştiu dacă au fost mulţumiţi de ce au găsit aici dar eu refuz, prin această postare, să le fac pe plac.

HappLand!De ce să intri în lumea online căutând şi mai multă tristeţe? Ok, înţeleg, te-a părăsit iubitu, ţi-a căzut o unghie, ai luat un 9.95 în teza la română şi nu 10, ca de obicei, te-ai trezit în concert de bormaşini şi bicicleta a cedat nervos în drum spre grădina zoologică. E destulă tristeţe şi depresie în jurul tău, în viaţa reală.

Ai plâns, ai ţipat, ai urlat, te-ai dat cu capul de pereţi şi acum deschizi calculatorul/laptopul/tableta. Bagi un status pe facebook, un post pe blog, mai invoci câţiva sfinţi din calendar şi gata! Treci peste!

De ce să cauţi în continuare, în online, “postari triste”, când eşti deja destul de trist? Eu când sunt deprimată, când simt că cerul a căzut pe mine, îmi împărtăşesc emoţiile cu cei din jur sau, dacă nu mă ascultă nimeni, mai bag un articol pe blog. Apoi răsuflu uşurată şi merg mai departe.

Dar nu intru pe Google în căutare de statusuri triste concepute de alţii şi mai trişti ca mine, melodii care să mă facă să dau apă la şoricei şi poze cu femei lovite de soartă, împrăştiate pe malul mării şi cu şuvoaie de lacrimi pe obraz.

De ce aş căuta intenţionat lucruri care să mă întristeze?

Se mai întâmplă uneori, când am o dispoziţie proastă, să găsesc pe Facebook imagini şi melodii care să se potrivească stării mele. Dar nu stau să le caut eu în zeci de pagini pe Google. Mai degrabă dau search la nişte bancuri noi, articole care să mă binedispună, videoclipuri motivaţionale, imagini optimiste etc.

Aşa că eu vă sugerez, dragi căutători de comori emo, să daţi clickuri spre ceva care să vă binedispună, atunci când sunteţi căzuţi în butoiul cu melancolie. E mai frumos să zâmbeşti decât să iei pastile pentru inimă, de la prea mult stres!

Sau, dacă refuzaţi oferta mea, măcar lămuriţi-mă: cu ce vă ajută aceste postări triste?

Sursa foto: muscatconfidential.blogspot.com

14 responses to this post.

  1. Poate cauta sa impresioneze pe cineva cu statusuri triste, care sa ii dovedeasca suferinta profunda, in timp ce ea isi face de fapt unghiile sau el joaca un CS. :))

    Like

    Reply

  2. Poate ca acei oameni nu pot citi ceva vesel. Unii nu pot trece prea usor peste ceva neplacut. Asa ceva nu caut dar eu totusi ii inteleg pentru ca si eu am stari de tristete greu de depasit si nimic nu ma ajuta. Ceva vesel mai mult ma enerveaza atunci…Deci… 🙂

    Like

    Reply

  3. Acestei tendinţe i se spune cumva de către prihiatri. Oricum e o depresie. Nu-i de râs. Nici de plâns. Da compătimit.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on March 19, 2013 at 15:03

      Atunci ar trebui să caute ajutor de specialitate în loc să caute “postări triste” pe Google…

      Like

      Reply

  4. Am ajuns la stadiul in care pot sa zic ca sunt intru totul de acord cu tine. Mi-a placut articolul, mai ales pentru ca m-a facut sa realizez cat de departe am ajuns azi. Nu imi aduc aminte daca obisnuiam sa caut postari triste sau de ce o faceam, dar citeam articole scrise cu usor regret si care ma faceau sa ma afund si mai tare, deci nu ma ajutau cu nimic. Astazi, insa, ma binedispun instant pentru ca lucrurile pe care le citesc sau oamenii cu care vorbesc si ma invelesc sau ma motiveaza sunt la doar un click distanta, iar tu esti una dintre cei pe care ii citesc cu placere de cate ori apare un articol nou. Iti multumesc pentru asta si iti doresc o zi frumoasa ! 🙂

    Like

    Reply

  5. Pai, cand vor sa isi taie venele, vor sa stie ca mai sunt si altii in lume care isi taie venele , ca ei. Sa nu moara ca prostii, singuri

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on March 19, 2013 at 15:01

      Era bancul acela cu blonda care avea o dilemă: dacă să-şi taie venele sau să le lase să mai crească…:))

      Like

      Reply

  6. Posted by nespusdemult on March 19, 2013 at 09:06

    Am vazut o emisiune duminica cu o trupa de copii cu deficiente de auz care dansau fara sa auda muzica! Daca ei pot inseamna ca se poate!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on March 19, 2013 at 15:01

      E chiar interesant să vezi că cei cu adevărat loviţi de soartă se luptă pentru a-şi ţine zâmbetul ăla pe buze. Iar cei care au “probleme”… se plâng în continuu.

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!