Prea mult Photoshop dăunează grav sănătăţii!

Nu de puţine ori am văzut pe internet fotografii modificate în Photoshop. Unele arătau bestial iar altele zici că erau făcute de o persoană legată la ochi, bolnavă de Parkinson.

Înţeleg latura artistică, atunci când lucrezi la culorile unei fotografii ca să scoţi ceva în evidenţă; înţeleg când faci un afiş şi trebuie să combini mai multe fotografii… dar când ai prea mult timp liber şi foloseşti un program de modificat poze ca să-ţi “accentuezi” formele (pe care nu le ai), devii pur şi simplu penibil(ă).

Când eram eu prin generală, tehnologia nu era aşa avansată şi fetele se mulţumeau să păcălească băieţii, purtând câte două sutiene şi băgându-şi şosete, chiloţi, cârpe de şters praful şi bureţi de baie în sutien.

Acum, însă, e la modă să-ţi măreşti fundul în Photoshop. Din două, trei clickuri, te transformi în visul îndeplinit al lui Ghiţă şi îţi asiguri măcar vreo 200 de like-uri pe Facebook. Nasol e când, prin lista ta, se rătăceşte şi unul cu mai mult de doi neuroni, care observă că fundul tău bombat a avut efect în aşa hal asupra dulapului, încât l-a curbat şi pe el un pic…

Dar să nu credeţi că doar fetele au acces la programe de modificat poze:

Exemplarul de mai sus are muşchii atât de bine formaţi încât peretele s-a speriat şi s-a ondulat un pic spre stânga… să nu mai zic de podea, care şi ea a schimbat brusc direcţia, la vederea unui asemenea… model de boxeri…

Ce o fi în mintea lor, Dumnezeu cu mila!

Din fericire eu n-am specimene din acestea prin lista mea de prieteni… dar sunt convinsă că aţi întâlnit şi voi astfel de fotografii, atât de bine lucrate. Oare când îşi vor da seama că trupul trebuie să ţi-l aranjezi făcând sport, nu cu mouse-ul în mână?

Sursa foto: smosh.com

7 luni din viaţă dedicate părului

Deşi pentru mulţi internetul e doar o poartă spre divertisment şi socializare,   pentru mine reprezintă şi o sursă de inspiraţie şi, nu în ultimul rând, o sursă de informare. Citesc şi eu bancuri ca orice om, mă amuz la filmuleţe haioase pe Youtube, dau like-uri la imagini ilare pe Facebook dar savurez cu mare plăcere şi momentele când descopăr informaţii interesante.

De pildă, astăzi am citit câteva lucruri foarte interesante despre firele de păr, pe care m-am gândit să le împart şi cu voi:

Dar pentru că e Happy Weekend, să ne amuzăm şi cu câteva bancuri pe aceeaşi temă:

“Un tip cade de la etajul 7. După vreo 5 minute îi cade şi părul: vjjjupp! Folosise o loţiune care întârzia căderea părului !”

“- De ce ai şi păr alb, mami?
– Ei bine, de câte ori mă necăjeşti şi mă faci să plâng unul din firele mele de păr devine alb.
Copilul cade pe gânduri.
– Mamă, atunci cum se face că bunica are TOATE firele albe?”

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! – Ediţia 22

Sursa foto: pinterest.com

Nu mai căuta tristeţea cu lumânarea!

E incredibil cât de mulţi oameni caută pe Google “postari triste”. Câţiva s-au rătăcit şi pe blogul meu în căutare de poze, texte, melodii şi citate deprimante. Nu ştiu dacă au fost mulţumiţi de ce au găsit aici dar eu refuz, prin această postare, să le fac pe plac.

De ce să intri în lumea online căutând şi mai multă tristeţe? Ok, înţeleg, te-a părăsit iubitu, ţi-a căzut o unghie, ai luat un 9.95 în teza la română şi nu 10, ca de obicei, te-ai trezit în concert de bormaşini şi bicicleta a cedat nervos în drum spre grădina zoologică. E destulă tristeţe şi depresie în jurul tău, în viaţa reală.

Ai plâns, ai ţipat, ai urlat, te-ai dat cu capul de pereţi şi acum deschizi calculatorul/laptopul/tableta. Bagi un status pe facebook, un post pe blog, mai invoci câţiva sfinţi din calendar şi gata! Treci peste!

De ce să cauţi în continuare, în online, “postari triste”, când eşti deja destul de trist? Eu când sunt deprimată, când simt că cerul a căzut pe mine, îmi împărtăşesc emoţiile cu cei din jur sau, dacă nu mă ascultă nimeni, mai bag un articol pe blog. Apoi răsuflu uşurată şi merg mai departe.

Dar nu intru pe Google în căutare de statusuri triste concepute de alţii şi mai trişti ca mine, melodii care să mă facă să dau apă la şoricei şi poze cu femei lovite de soartă, împrăştiate pe malul mării şi cu şuvoaie de lacrimi pe obraz.

De ce aş căuta intenţionat lucruri care să mă întristeze?

Se mai întâmplă uneori, când am o dispoziţie proastă, să găsesc pe Facebook imagini şi melodii care să se potrivească stării mele. Dar nu stau să le caut eu în zeci de pagini pe Google. Mai degrabă dau search la nişte bancuri noi, articole care să mă binedispună, videoclipuri motivaţionale, imagini optimiste etc.

Aşa că eu vă sugerez, dragi căutători de comori emo, să daţi clickuri spre ceva care să vă binedispună, atunci când sunteţi căzuţi în butoiul cu melancolie. E mai frumos să zâmbeşti decât să iei pastile pentru inimă, de la prea mult stres!

Sau, dacă refuzaţi oferta mea, măcar lămuriţi-mă: cu ce vă ajută aceste postări triste?

Sursa foto: muscatconfidential.blogspot.com

Satisfacţie în urâţenia alteia

Am observat că nu e nevoie să fac prea mulţi paşi pe afară ca să găsesc câte un subiect pentru textele mele zilnice. Dacă ieri vă spuneam că e posibil să nu mai scriu o perioadă, din pricina studiului intens al caietelor bibliotecarului, astăzi mi-a apărut “subiectul” direct sub nas. Şi nu pot lăsa o astfel de ocazie să-mi scape.

Stând la coadă la un magazin, azi dimineaţă, eram atentă la ce se vorbea în jurul meu căci, nu-i aşa, ce altceva aveam de făcut? O doamnă în faţa mea îi spunea fetiţei sale că nu are destui bani la ea să mai cumpere şi Coca-Cola, un domn vorbea răstit la telefon prin dreapta mea, iar în spatele meu avea loc următoarea conversaţie:

“L-am văzut aseară pe Mircea în faţă la tribunal. Era cu o tipă mult mai tânără decât el.”

“Nu se poate! Deja?”

“Da. Păcat de corpul frumos pe care îl are nenorocita…”

“Cum adică?”

“Păi dacă te uiţi mai sus de gât, te sperii!”

“Aşa urâtă e?”

“Ehee…a avut frumuseţe de femeie lângă el, dar nu i-a convenit că aveam un job. Acum să stea cu hidoasa aia tânără.”

N-am mai auzit şi continuarea căci îmi venise rândul la casă. Iniţial nu m-a uimit discuţia, căci astfel de copilării există la tot pasul, mai ales în rândul nostru, ăştia tineri. Mă gândeam că or fi vreo două gagici de vârsta mea, dezamăgite de sexul masculin şi dornice de bârfă.

Dar când m-am întors cu faţa la ele, am constatat că vârsta lor nu era nici pe departe cea pe care o credeam eu. Ori erau tipe de 20 de ani îmbătrânite prematur de greutăţile vieţii, ori chiar aveau în jur de 40 de ani. 

Şi atunci mi-am adus aminte de un comentariu pe care l-am primit la un text mai vechi. Postarea făcea referire la faptul că cuplurile se despart tot mai des din cauza motivelor stupide, gen like-uri pe facebook, iar comentariul suna cam aşa: “Asta se întâmplă doar la puşti de 17-18 ani! Odată cu vârsta se schimbă şi mentalitatea.”.

Ei, uite că nu e tocmai aşa! 

Din câte am văzut eu, bucuria că iubita fostului tău prieten e mai urâtă ca tine apare şi la vârste mai înaintate. Nu trebuie să ai maxim 25 de ani ca să suferi după o despărţire şi să-l visezi pe fostul tău călcat de maşina de la Ecosal. Probabil şi ţaţa Floarea de 70 de ani ar fi un pic revoltată, dacă ar divorţa moşu’ de ea, ca s-o ia pe alta cu basmaua mai înflorată, dar fără simţul curăţeniei.

Cred că e o bucurie interioară, o satisfacţie enormă pentru doamne şi domnişoare atunci când se uită în oglindă şi constată că arată de 10 ori mai bine decât “fufa lui Mircea”. E un fel de “in your face, sucker!” combinat cu “am fost singura tipă superbă din viaţa ta” şi cu “vrăjelile tale mai prind doar la hâde“.

Şi nu numai la femei se întâmplă asta. Am auzit de multe ori şi bărbaţi spunând: “m-a lăsat pe mine şi acum e cu prostu’ ăla”, chiar dacă respectivii nu se cunosc atât de bine încât să-şi ştie IQ-ul.

Ce spuneţi, dragi domnişoare? Voi aveţi vreo satisfacţie în astfel de situaţii? Sau odată dispărut din viaţa voastră, nu vă mai interesează nimic de el?

Dar voi, băieţi? Îl “spurcaţi” pe actualul fostei dumneavoastră? 🙂

Sursa foto: pinterest.com; iphonefootprint.com

Buldozer scăpat de sub control

De câteva zile încoace tot circulă pe internet o filmare făcută cu telefonul, în care o mândră posesoare de vocabular de cartier şi tone de tupeu nefondat agresează verbal şi fizic o fată, aparent liniştită şi la locul ei. Cu ce a greşit fata de este asaltată în aşa hal? A îndrăznit să atenteze la prietenul agresoarei. 

Iniţial am vizionat primele secunde din filmuleţ şi m-am oprit. Mi-am zis că e unul din multele cazuri când puştoaicele se iau la harţă din cauza unui individ care, eventual, stă şi jurizează acţiunea; şi am ignorat zecile de postări de pe facebook. Dar, din întâmplare, am aterizat în faţa televizorului când la ştirile ProTV se prezenta tocmai acest caz şi am descoperit că e un pic mai grav decât îmi imaginam.

Maimuţa de 17 ani, făcută pentru alocaţie (ca să citez un amic de-al meu), o umileşte pe fată în cele mai tâmpite moduri posibile. Pe lângă faptul că ştie să se exprime ca o păpuşă gonflabilă, se mai şi mişcă precum un buldozer scăpat de sub control. În afară de palme, pumni, tras de păr şi scuipat, această creatură nu are alte modalităţi de exprimare. Aaa, ba nu! Mă scuzaţi! Mai foloseşte şi apelativul “fă” din când în când, să dea dovadă de cultură; căci deh, ştie şi ea măcar jumătate de cuvânt din DEX!

Ceea ce mi se pare extrem de stupid este motivul pentru care individa o pune pe fată să-i pupe picioarele. Da, da! Aţi citit bine! Această Godzilla intrată la apă o îngenunchează pe săraca fata şi îi ordonă să-i pupe picioarele, pentru că a îndrăznit să se bage în seamă cu iubitul ei.

Nu intru în mai multe detalii, filmarea o puteţi viziona aici:

Problema care mă “frământă” pe mine este: stimabila care a filmat întregul moment, are mai mult de doi neuroni înnodaţi? Din câte am observat eu, pare a fi în relaţii de prietenie cu agresoarea şi putea să-i treacă prin cap că, pe lângă like-urile şi vizualizările de pe youtube, filmarea va avea şi urmări negative. 

Dacă ar fi după mine, bătăuşa nu ar fi singura pedepsită în urma acestei întâmplări. Aceeaşi pedeapsă i-aş aplica-o şi celei care a filmat şi nu a “îndrăznit” să intervină. La fel de josnice şi cu mintea-n colţuri sunt amândouă!

Voi ce părere aveţi despre acest comportament? Cum ar trebui prevenit şi cum ar trebui pedepsiţi aceşti mici “Terminatori”?

Sursa foto: realitatea.net