Știți bancul cu bărbatul care pune întrebarea greșită? Sună cam așa:
„Un bărbat se întoarce seara târziu de la o băuta cu prietenii. Intră în casă nervos, bate cu pumnu’ în masă și strigă la nevastă-sa:
– Femeie, cine e șefu’ în casa asta? Femeia, scurt, îi scapă un dos de palmă peste gură.
Bărbatul, resemnat:
– Da’ ce? Nici măcar să întreb n-am voie?”
Ei bine, bancul acesta nu este unul nou și nici unul aplicabil în ziua de azi. Bancul, probabil, a fost inventat undeva prin anii 1800, când femeile nu erau înconjurate de munți de electrocasnice, menite să facă toată treaba în locul lor. Bancul acesta a fost inventat când femeile stăteau cu „iataganul” în mână o zi întreagă, pentru a tăia toate legumele necesare mâncării, când sucul de portocale nu se făcea prin apăsarea unui buton iar un kilogram de portocale stoarse îți dădea un pic de febră musculară; când fiecare mândră își râșnea manual boabele de cafea și își mărunțea carnea la mașina de tocat, până nu-și mai simțea mâna, de la umăr în jos.
Păi, acelea erau femeile care puteau să-i lipească una peste ochi bețivului, de să cadă ăla trei etaje mai jos, la Fănica în așternut. Acelea erau femeile cu mușchii dezvoltați, care puteau să care sacoșele din piață până acasă, pe jos, în pași de salsa.
Gagicile din ziua de azi n-ar fi în stare să amorțească nici o muscă, cu pliciul. Ce să mai zic de plesnit altceva? Nu că aș încuraja violența, dar zic așa, ca fapt divers…
Domnișoarele și doamnele generației mele sunt obișnuite cu butoanele. Dacă vrea pisi un suc de grefe aduse din Mexic, apasă pe buton și-i gata sucul. Dacă vrea să-și surprindă iubitul cu o salată de boeuf, bagă legumele la un robot de bucătărie și mai dă două like-uri pe Facebook până e gata treaba. Să mai zic cum face maioneza? Chit că se taie și tot la metoda tradițională ajunge…
Dar de ce vorbesc la persoana a treia? Că doar fac parte și eu din categoria asta.
Recunosc! Dacă, într-o zi, s-ar gândi Iohannis că sistemul lui Ceașcă a fost excepțional și că ne scăldăm prea mult în curent electric, aș rămâne cu buza umflată. Dacă s-ar lua curentul 25 de ore pe zi, aș plânge cu lacrimi de urangutan torturat. În afară de evidenta dependență de laptop, sistem audio și telefon, ar mai fi problema cu simpaticele electrocasnice profesionale.
Dacă nu-i curent, degeaba ai priză!
1.Frigiderul
Ar trebui să umplu, frumușel, un lighean cu apă rece și să bag oala cu mâncare acolo, să nu se strice până a doua zi, când o să vin lihnită de la muncă și n-o să am niciun chef să mă apuc de gătit.
2.Mașina de spălat
Ar trebui să iau, tot frumușel, un alt lighean și să încep să îmi lucrez mușchii brațelor, spălând șosete, chiloți, tricouri și pantaloni. Că n-ar fi drăguț să deschid dulapul, într-o dimineață, după duș și să constat că nu am ce chiloți să pun pe mine.
3.Robotul de bucătărie
L-aș pupa pe frunte, de adio și l-aș băga în cutie, suflându-mi în același timp mucișorii în batistă. Apoi aș șterge de praf suportul de tocat sau, popular spus: fundul, și m-aș apuca de treabă. Menționând, bineînțeles, câțiva sfinți din calendar, dar asta e altă poveste…
4.Blenderul
Aș cumpăra mai mult suc de portocale la cutie. Sau m-aș mulțumi cu apa plată. Că nu mă văd storcând muntele de portocale, pentru un pahar amărât de suc. Mai bine înghit în sec!
5.Râșnița
Dacă, din vreo întâmplare, nu aș avea cafea măcinată, ci doar boabe, probabil m-aș apuca de ronțăit. Hop, o gură de bobiță, hop, o gură de apă fiartă din căniță!
6.Cuptorul cu microunde
Adio, farfurie de piure reîncălzită! Ori te mănânc rece, imaginându-mi că ești fierbinte, ori te arunc la coșul de gunoi!
7. Aspirator
Deși e singurul aparat electrocasnic pe care-l antipatizez maxim, i-aș simți lipsa cel mai mult. Nu am fost fana măturii niciodată, nici măcar de Halloween!
Brrr! Nici nu vreau să mă mai gândesc la varianta asta. Ar fi apocalipsa gospodinelor!
Le și văd cum ar sta, cu barba-n palmă, în fața pliantului unui magazin online electrocasnice, suspinând, oftând, amintindu-și de vremurile în care singura posibilă durere era a degetului arătător, de la apăsat atâtea butoane.
Acest text a fost scris pentru proba 23, Superblog 2015.
sursa foto: pinterest.com; super-blog.eu
În Grădina Veche 